Ele… Anotimpurile

anotimpuri

Bine-ai venit la mine primăvară!
Credeam ca m-ai uitat definitiv,
Nu mi-ai trimis nici veste, dar nici carte,
Iar să te-aștept la gara mi-e cam frig…
Tu ești iubirea dulce, liceană,
Copilăroasă, cu năsucul cârn,
Ești dulce adiere de fecioară,
Iar eu, visare de matur nătâng.

 Dar vine vara… Ce călduri toride!
Ne dăruie făptura ei de foc,
Adoptă o ținută estivală,
Privind-o simți că sufletu-ți ia foc.
Ea este diva marilor iubiri,
Ne-mbie la vacanțe fel de fel,
Iar amintirea lor rămăne vie
În monotone zile lungi cu ger.

Sosește marea doamnă… vine toamna…
Cu mersul ei regesc, imperial,
Bogată-n toate cele și în forme,
Stârnește patimi ce sfârșesc fatal.
Iubirea ei e mierea delicioasă,
Dacă i-ai fost iubit, ești un isteț,
Poți să te lauzi că n-a fost degeaba
Și-ai luat din viață tot ce-i mai de preț.

Cu iarna, la-nceput am dus-o bine.
De sărbători ne-am gratulat cu-n vin,
Superbă frumusețe hibernală,
Are mult farmec, dar și mult venin.
Iubirea ei te arde ca și gerul,
E pătimașă, plină de ninsori,
Să te ferești de crivățul iubirii
Căci de înghețul faptei poți să mori.

O, dulcea mea natură mult iubită,
Cu tine, anii vieții mele trec,
Te port în suflet ca pe o iubită
Ce-n mii de chipuri dragi tu mi te-arăți.

Al dumneavoastră A.
Vă iubesc și vă aștept în inima mea mare cât tot Universul

Versuri călduțe de iarnă

children_playing_in_the_snow

Și iată c-a venit decembre…
Afară ninge hibernal
Și din resortul meu lăuntric,
N-am mai sărit pasional.
Mă uit cuminte în cămară,
La sanie și la patine…
Nu mai am zvâcul de altă dată,
Ce s-antămplat, Doamne, cu mine?
Bătăi cu bulgari de zăpadă,
Ce energii descătușate!
Pe derdelușul ce-l suiam,
Grăbit cu sania în spate.
Și larmă, larmă cât cuprinde!
Era un zgomot infernal,
Ieșit din piepturile crude,
Ale armatei de tătari.
Iar când in fine dărâmat
Și obosit de-atăta joacă
Lihnit de foame , mort de frig,
Intram și eu spășit în casă…
A fost odata, dar s-a dus,
Iar de venit n-o să mai vie…
Păcat că nu pot să mă-ntorc
La mine, în copilărie…

Al dumneavoastră   A .
Vă iubesc și vă aștept în inima mea mare cât tot Universul!

Harababură

incurcat

Pe lume mai avem și lucruri triste,
Prostia e la mare căutare,
În loc de cap, parcă gândim cu curul,
Iertați cacofonia din scrisoare.

Parcă trăim într-un roman de Kafka,
Întreaga țară e în metastază,
Mai dă-mi înc-un pahar de harașpilcă,
La vie en rose, oricum ce mai contează…

Am auzit că vrei să-nveți engleza…
Un lucru foarte cool, mă bucur tare
Ce sexy-am să mă simt în prag de seară
Când ai sa-mi spui „I love you” la culcare!

 O, biet nebun al patimilor tale,
Când ai să-nveți a lumii școală tristă,
Înțelepciunea ei să te uimească,
Când ai să-ți sufli nasul în batistă.

La cimitir e liniște deplină,
Stau în morminte, morții singurei,
În schimb acolo-n paturi de spitale,
Stau grămădiți bolnavii, câte trei.

 Politica externă este gigea,
Am prins și pui mai ieftini la Auchan…
Ce fericit mă simt acum cu tine,
Mâncând rahat cu nucă, stând la geam!

Al dumneavoastră A.
Vă iubesc și vă aștept în inima mea mare cât tot Universul!