Te-am așteptat fazan în colț de stradă,
Zadarnic m-am uitat sperând să vii…
Să îmi fi dat un telefon… – Băi, fraila,
Vezi că am treabă și nu pot veni!
Observ că de un timp ceva nu merge,
Vorbim prea sec și superficial,
Sărutul, ce mi-l dai ca unui frate,
E prea steril, lălâu și prea banal.
Îmi pare rău, dar ăsta-i adevărul,
Ne depărtăm încet pe zi ce trece…
De ce să nu o zicem p-aia dreaptă?!
Să ne-mbătăm ca proștii, cu-apă rece…
Nu îți aduc reproșuri sau acuze,
Nu stau nici să despic firul în patru,
Pentr-un moment am fost și noi actorii
În al spectacolului vieții simulacru…
Nu vom vedea căzând frumos cortina
Și-aplauze nu vom primi-n final,
Când pașii repezi ți-i alergi pe stradă,
Ce sceptic te-aș privi și glacial…
Pe scena vieții ce va fi aceeași
Se vor juca la drame cu toptanul,
Afișul colorat ca și actorii
Se vor schimba la rândul lor, cu carul.
Amanți săraci în vieți înghesuite,
Ne ducem traiul nostru muritor,
N-avem curajul, nu ne duce mintea
Să ne trăim povestea de amor.
Al dumneavoastră A.
Vă iubesc și vă aștept în inima mea, mare cât tot Universul.