Un petec de blaniță maronie,
Doi ochișori căprui mirați,
Cu coada-i lungă ca și trupul
Părea un bibelou de smalț.

Un ghemotoc de cârpă-nsuflețită,
Cu nasul cârn și negru de mărgele,
Un bot de gumă, jucăuș și vesel,
Era cadoul drag al fetei mele.

 Așa intră subit în viața noastră
Patrocle, marele erou troian,
Cel care deveni răsfățul casei,
Era un teckel pur, original.

 Dădea culoare serbedelor zile
Și vieții triste îi dădea savoare,
Era tovarăș bun de boroboațe,
Circar și caraghios nevoie mare.

Dar cum pe lume fericirea-i scurtă
Și mai nimic nu are trăinicie,
Iar tot ce-i viu plătește cu o moarte,
La fel și el plecă în veșnicie.

În scurta sa trăire pământeană,
A fost mereu alăturea de mine
Acum plecat spre stepe siderale,
I-am dat iubirea mea să-i fie bine…

Al dumneavoastră A.
Vă iubesc și vă aștept în inima mea mare cât tot Universul.

De-ar fi dorința-mi către tine vis
Să poți veni în fiecare seară,
Aș fi supusul cel mai fericit,
Aș fi parfumul care te-nconjoară.

Nu mă mai satur ca să te privesc,
Mă simt vrajit în fericita-mi boală
Și n-aș mai vrea să pleci spre nicăieri,
Rămâi la mine-ncremenită-n slavă.

Când îmi zâmbești, mă prabușesc de bine,
Mă nărui de plăcere când te vad,
Adorm târziu în minte tot cu tine
Și tot cu tine-n minte eu mă scol.

 O, dulce-a mea povară de iubire,
Pe care-o car în sufletu-mi ușor,
Rămâi pe veci la mine mult dorito
Și eu, pe veci, o cârpă în amor.

Al dumneavoastră A. Vă iubesc și vă aștept în inima mea mare cât tot Universul.