Mai poți ca să le duci pe toate?
Tu, biată ființă trecătoare,
Ce te-nvârtești, scuzați clișeul,
Ca și o rață-ntr-o căldare?
Privesc uimit la vremea de afară,
Capricioasă! Ca și viața-n doi…
Cer înnorat, vânt rece și ce ploaie!
Ne face să rămânem reci și goi.
Să stai ca să privești pe geam afară
Crezând prostia – cât de liber ești…
Nu vezi că lumea nu te bagă-n seamă?!
Naiv ori prost, dement, tot una ești!
De ce s-au adunat toate deodată?
Cu ce am mai greșit sau ce vom pătimi? 
Ne tot mințim găsind ca scuză gândul,
Alții au greșit, dar tot noi vom plăti…
Viața-i un rol ce n-are nicio noimă
Minciună, irosiri de mult efort,
Puțină bucurie te mai face
Să crezi că ea mai are și vreun rost.
E doar un rol modest pe axa vieții,
Iar moartea izbăvire de necaz,
Vom dispărea cu toți, ce nu pricepeți?!
Că-n groapă e un hoit și nu mărgăritar. 
Lăsați iluziile unei lumi perfecte,
Trăiți precum puteți, ca totu-i scrum!
Nu vă imaginați grădini celeste,
Raiul și iadul sunt pe acest pământ.
Iar la sfârșit de ai cumva cavou
E semn că pe pământ contează
Să pari a fi, când tu nu ești nimic
Ș-ai să dispari precum măgaru-n ceață.
Îngroapă-te-n pământ, nu fii paiață!
Iar când suna-va ziua reînvierii
Puhoi de lume îți va sta în față,
Sperând cu toți să vină altă lume.
Mi-e teamă că vom sta prea mult la coada,
Iar cei cu bani vor fi favorizați,
La fel și cei ce au locuit în Primăverii,
Ce ne spun cu cinism că ne sunt frați…
Așa că după o profundă analiză
M-am tot gândit și-aș vrea să-ți dau un sfat:
Hai să ne-ntoarcem vii în groapa noastră,
 Să ne lăsăm de veșnicie așteptați.

Al dumneavoastră A.
Vă iubesc și vă aștept în inima mea mare cât tot Universul!