Crezuta-ți că v-am părăsit?
Cine v-a spus? Complet greșit!
Fost-am cam supărat… multe probleme,
Ce? Dumneavoastră ați scăpat de ele?
C-așa e viața… mai năbădăioasă,
Dar oricum e să fie… e frumoasă.
Vremea și timpul repede se duc,
Zilele zboară, anii noștri fug
Și ne trezim deodată, brusc, banal,
Că am ajuns cu anul la final.
Cu ce viteză, nu interesează,
Distracția e tot ce mai contează.
Să deie Domnul să fim sănătoși,
Cum e zicala „și la pungă groși”,
S-avem de toate-n anul ce-o să vie,
Iubire, sănătate, veselie…
Așa că puneți mâna pe pahar,
Să ne urăm un sincer „La mulți ani!”
Iar pentru-o glumă spusă la-ntâmplare
Să nu-mi scădeți din nota la purtare.
Petreceți bine până-n zori de zi
Și nu ratați de este cu putință niciun tango și nicio periniță,
De griji și de necazuri să nu aveți habar
În anul care vine că-i nou și e impar.

Al dumneavoastră A.
Vă iubesc și vă aștept în inima mea, mare cât tot Universul.

Am să vă spun în continuare
Povestea unei curți regale
Cu prințul Robert,
Cu prințesa Oana
Și cu regina – mamă Adriana.
Să ne înțelegem,
Credeți-mă, vă jur!
E ca la Curtea Regelui Arthur:
Plăcere, joacă, râset, voioșie,
Mă plec în fața ta, Copilărie!
Jasmine, odrasla tinerilor prinți,
Iubită, corconită, răsfățată,
Domnește peste o mare de supuși,
Mulțimea ei tăcută, din cârpe și din pluș.
Cu toți am fost cuminți și am mâncat,
Dormit-am și am ascultat,
Așa că pentru toate, drept răsplată
Am mai primit, în dar, încă o fată.
Numele ei? Amelia – Christine
Sună perfect alături de Jasmine!
Copilă vie, ochi de chinezoi,
Minune îmbrăcată-n păpușoi.
Dac-ați vedea-o în coșu-i de nuiele
Micuță, dolofană, gângurind,
N-ați mai dori ca să plecați curând.
Aștept acum să vin-o ursitoare,
Să îi ureze să ne crească mare,
Iar noi și cuscrii și părinții lor
Să ne uităm cum cresc aceste flori.
Iubirea lor o sa ne-ntinerească,
Leac numai bun pentru etatea noastră,
Iar la sfârșit semnez acest edict regal,
Bătrânul rege Adrian.

 Al dumneavoastră A.
Vă iubesc și vă aștept în inima mea, mare cât tot Universul.