Mergând prin ploaie

Stăteam cu ochii-n cer, pierdut,
Mirat, văzând atâta ploaie
Ce dintr-o dată, ca la duș,
S-a pus ca să ne facă baie.

Un nor destul de mărișor,
S-a tot ținut să se abțină,
Dar la final ne-a împroșcat
Zâmbind, cu partea lui de vină.

Sunt leoarcă, însă nu contează
Și merg apatic, ca hipnotizat,
Din calea ploii, rece, multă, udă,
M-asemui unui cornișon murat.

Pe stradă, oameni fug grăbiți,
Dar nu-i nicio nenorocire,
Din când în când să fiți udați
De-a ploii minunată simfonie!

Mi-e sufletul puțin murdar,
Îl scot discret să-l spele ploaia,
Apoi curat, făr’ de păcat,
Îl pun la loc. Trăiască ploaia!

Iară când totul s-a oprit,
Mă tot ațâță o întrebare
Umbrele roz s-or mai găsi
La magazinele de ploaie?

Al dumneavoastră A.
Vă iubesc și vă aștept în inima mea mare cât tot Universul.

Așteptare

Sunt singură! Și ce crezi? Că mi-e bine?!
Înnebunesc de atâta plictiseală!
Ca să te cerți, să bei sau în iubire,
E logic ca se cer două persoane.

Ofer afecțiune și tandrețe
O casă, două camere cu baie,
Cămară, pivniță și o gradină
Și-n patul nupțial am pus petale.

Unde ești tu, Ion, Costel, Marine?
S-ascult de tine, să par fascinată
Cât de puternic ești când duci gunoiul,
De parc-ai fi făcut curat în casa toată!

Degeaba-mi pun rochiță decoltată
Să mi se vadă sânii grațioși!
Port și mai scurt că am picioare faine,
Când le vedeți parca priviți în gol!

Ce e cu voi? Ce se întâmplă oare?
Îl vreau timid, dar nu așa de tare!
Trei nasturi mi-am tăiat de la capot,
Poate că mintea i se va stârni ușor…

De-ai știi ce gânduri nebunești eu am cu tine?!
Ai să scapi teafăr la micul dejun,
Dar seara să mă strângi cu sete-n brațe,
Să rupi zăgazul plin de pasiuni!

Of, te-am speriat, am cam exagerat…
Dar simt nevoia unui simplu gest,
Să știi sa mă atingi, să mă săruți
Și sufletul să nu-mi dezamăgești.

În rest, doi oameni, doi maturi,
Sătui de-a vieții grea singurătate
Ce nu vor de la viată mult, prea mult,
Doar dragoste, respect și sănătate.

Al dumneavoastră A.
Vă iubesc și vă aștept în inima mea, mare cât tot Universul.