Cum stam întins pe bătătură
Mă uit prin curte… lemne nu’s
Și-s supărat fără măsură,
Mă ling ca… câinele, pe… gură.

 Dacă n-am bani în buzunar
Mă simt ca un cotoi pe sârmă,
Cu-n echilibru prea precar
În viața asta mult prea scumpă…

 Trudesc ca orice om normal,
Însă paralele-s puține
Și iată-mă precum un cal,
Ce-alerg rapid pentru o pâine.

 Muncesc ca boul, trag la jug,
Doar să mai scap de angarale,
Dar carul meu se mișcă-ncet
Pe drumul fără de parale…

Repet ca și un papagal,
La nesfârșit din lista lungă
De rate și de datorii
Ce le plătesc din seaca-mi pungă.

 Lovit de o foame ca de lup
Iau smalțul după crătiți, vere,
Și-adorm instantaneu și brusc
Ca Moș Martin pe geruri grele.

Cu toate aceste stări, măi frate
Socot corect c-ar fi normal
Să fug și s-apelez degrabă
La medicul veterinar.

 Al dumneavoastră A.
Vă iubesc și vă aștept în inima mea, mare cât tot Universul.