Cum geana mea, pe ochi ți s-a plecat
Să-ți fie somnul lin ca și visarea,
Voi răsări din dragoste și dor,
Să nu-ți mai pară lungă așteptarea.

Alerg spre tine ca un somnambul,
Ce nu dorește să se mai trezească,
Să fiu doar eu cu tine-n univers,
Să știu că nimeni n-o să te privească.

Suavă dar și plină de mister,
Ești zămislirea patimilor mele,
Ce-ai semăna invidii și scandal
Printre atâtea nimfe și sirene.

Să cred că de mă-nșeli nu e păcat,
Iubirea ta, n-o vreau ca temporară,
Doresc să lupt, să pot să te răpesc,
Ca să rămâi numai a mea povară.

Nu știu ce vicii sau ce tare-ascunzi,
Când îți privesc angelica făptura
Și chiar de-ar fi ca tu să mă rănești,
Nu cred că aș putea să-ți port vreo ură.

Nu-mi lua plăcerea de a sta cu tine
Până când viața, n-o să mă mai vrea!
Aș vrea să fac din groaznica-mi iubire
Un rai din care nu mai poți pleca…

Al dumneavoastră A.
Vă iubesc și vă aștept în inima mea mare cât tot Universul.

Știți cine-i papagalul Coco-Rico?
Dar cine este domnul Cămiloiul?
Mâțul Marcel sau păpușica Nina,
Cocoșul Nae, maimuța Vica?
Toate au nume, toate o ascultă
Și peste toate ea împărătește.
Din cauciuc, din plastic sau din stofă,
Deși nu îi vorbesc, ea le iubește.
E lumea ei, o lume fermecată
A jucăriilor nepoatei mele,
Le ceartă, pupă, le bodogănește,
Dar tot așa de aprig le păzește.
Vorbește și la telefonul ei de plastic,
Mozart îi cântă dintr-o cutiuță
Hopa-Mitică multe tumbe-i face,
E fericită, râde, se amuză.
Așa arată ziua ei de ”muncă”
Și veselia ei ne molipsește,
Ne face viața mai încântătoare,
Zânița noastră ruptă din poveste.
Iar când a obosit și vrea să doarmă,
Își ia cu ea prietenii de joacă
Și-n patul ei îi pune să se culce,
Visând la ghidușiile ce-or să le facă…

Al dumneavoastră A.
Vă iubesc și vă aștept în inima mea mare cât tot Universul.