Dacă plec în Orion
Ce voi lua cu mine-n somn
Ca să nu fiu singurel,
Hăt departe la hotar,
Dintre vise și real?!
Bani nu-mi folosesc de fel,
N-am nevoie de cățel
Nici de straie împăunate,
Sau bijuterii furate.
Fată, eu te iau cu mine
Să fii doar a mea, e bine?
Să te apăr de cuvânt,
Să te laud, să te cânt.
Ai un dos de-nnebunesc,
Cu nesaț eu te privesc!
Forme pline, fin lucrate,
Ochiului îi dau dreptate,
Să-i dea Celui din natură
Premiul de arhitectură.
Fiind din coasta mea creată,
Am o misiune sacră:
Brațul meu să te păzească,
Inima să te iubească.
Tu ești mamă devotată,
Ești și soră, ești amantă,
Ești bujorul tinereții,
Tu ești bucuria vieții.
Existența fără tine
Ar pieri cândva, știi bine.
Tu ești sarea și piperul,
Tu deschizi pentru noi cerul.
Când sunt supărat sau trist,
Tu mă duci în paradis.
Fără tine aș eșua.
Viața ce ar însemna…
Tristă fără de savoare,
Tu ești pata de culoare.
Tu ești raza mea de soare.

Al dumneavoastră A.
Vă iubesc și vă aștept în inima mea, mare cât tot Universul!

Țăran român, Măria Ta, Ioane,
Ce timpuri de restriște traversăm!
Stau mărturie palmele-ți crăpate,
Ce face pâinea sfântă ce-o mâncăm…
Iar pe pereții din curata-ți casă
Stau sfinții tăi, plecați în veșnicie,
Ce din fotografii îngălbenite
Îți dau puterea lor pentru vecie.
Măreț ești în credința ta, Ioane!
Ești temelia, piatra de hotar,
Pe umerii tăi tari ca și o stâncă,
Stau așezați o țară și un neam.
Cu palma-ți grea îți mângâi dulce pruncii,
Cu aceeași mână sfântă cruce-ți faci,
În sufletul tău stau ca-ntr-un sipet,
Iubirea și iertarea pentru frați.
Să ne trăiești întru mulți ani, Ioane!
Al nostru să rămâi din veac în veac,
Tu ești pecetea, neamului și țării,
Tu ești urmașul numelui de DAC!

Al dumneavoastră A.
Vă iubesc și vă aștept în inima mea mare cât tot Universul!