Ele… Anotimpurile

anotimpuri

Bine-ai venit la mine primăvară!
Credeam ca m-ai uitat definitiv,
Nu mi-ai trimis nici veste, dar nici carte,
Iar să te-aștept la gara mi-e cam frig…
Tu ești iubirea dulce, liceană,
Copilăroasă, cu năsucul cârn,
Ești dulce adiere de fecioară,
Iar eu, visare de matur nătâng.

 Dar vine vara… Ce călduri toride!
Ne dăruie făptura ei de foc,
Adoptă o ținută estivală,
Privind-o simți că sufletu-ți ia foc.
Ea este diva marilor iubiri,
Ne-mbie la vacanțe fel de fel,
Iar amintirea lor rămâne vie
În monotone zile lungi cu ger.

Sosește marea doamnă… vine toamna…
Cu mersul ei regesc, imperial,
Bogată-n toate cele și în forme,
Stârnește patimi ce sfârșesc fatal.
Iubirea ei e mierea delicioasă,
Dacă i-ai fost iubit, ești un isteț,
Poți să te lauzi că n-a fost degeaba
Și-ai luat din viață tot ce-i mai de preț.

Cu iarna, la-nceput am dus-o bine.
De sărbători ne-am gratulat cu-n vin,
Superbă frumusețe hibernală,
Are mult farmec, dar și mult venin.
Iubirea ei te arde ca și gerul,
E pătimașă, plină de ninsori,
Să te ferești de crivățul iubirii
Căci de înghețul faptei poți să mori.

O, dulcea mea natură mult iubită,
Cu tine, anii vieții mele trec,
Te port în suflet ca pe o iubită
Ce-n mii de chipuri dragi tu mi te-arăți.

Al dumneavoastră A.
Vă iubesc și vă aștept în inima mea mare cât tot Universul