Cu mulți ani în urmă, celibatar fiind, eram în delegație la Constanța urmând să dăm la cheie un cunoscut complex din capitala Dobrogei. Eram cazat la un hotel din Piața Ovidiu care acum nu mai există, ulterior peripeției mele a fost demolat după un cutremur. La sfârșitul unei săptămâni așteptam cu nerăbdare vizita unei prietene cu care trăiam o frumoasă poveste de dragoste ca toate celelalte povești ale atâtor cupluri de indrăgostiți. Iată-mă pe peronul frumoasei gări din Constanța pus la șapte ace, în mână cu un frumos buchet de flori care avea darul de-a o ține pe iubita mea în mrejele iubirii mele.

În acea vreme, nu existau telefoane mobile așa că, legătura dintre persoane se făcea mai greu în anumite cazuri. Dintr-un anumit motiv întemeiat, pe care aveam să-l aflu mai târziu, Desdemona mea nu a putut veni. Așa că am rămas descumpănit după o suficient de lungă asteptare a iubitei mele. Vă dați seama cum se zbenguiau hormonii din mine la acea vârstă… Cei de vârsta adolescenței mă vor înțelege perfect.

Dezamăgit, am părăsit peronul înțesat de furnicarul lumii care-l anima. Cu multă obidă am aruncat buchetul de flori la coșul de gunoi, spre mirarea persoanelor care se aflau în preajmă, pașind șovăitor spre stația de troleibuz care avea să mă transporte în cartierul Soveja. Acolo, aveam un prieten la care speram să uit și să ies din starea blegoasă din care căzusem. M-am așezat pe bancheta de două locuri aflată lângă taxatoare și priveam pierdut pe fereastră cu gândurile mele, detașat de larma din jurul meu.

Dar să vezi drăcia dracului, după vreo două stații, lângă mine ia loc o superbă domnișoară, îmbracată simplu, estival. La vederea frumoasei domnișoare, pofta de viață mi-a revenit subit, începând să o radiografiez discret cu coada ochiului. La un moment dat, domnișoara cu pricina deschide poșetuța pe care o avea. Instinctiv, fără să vreau, mi-am aruncat brusc privirea. Ceea ce am văzut m-a șocat și m-a trezit din visarea erotică pe care o trăiam mental cu distinsa domnișoară în a cărei poșetă am văzut un sfert de pâine neagră. Dintr-o dată s-a dus dracului toată poezia, probabil că biata domnișoară venise împinsă de mirajul litoralului în a trăi alături de unii domni generoși clipe de neuitat din vacanța estivală. Așa că am revenit brusc cu picioarele pe pământ.

Acest tablou al unei iubiri pasagere, care nu s-a finalizat, n-ar fi complet fără versurile unui cuplet celebru al marelui Constantin Tănase:

“Pentr-o pâine și hamalul cară ladă după ladă,
Pentr-o pâine cerșetorul își trăiește viața-n stradă,
Pentr-o pâine și brutarul se frământă cu-a sa pâine,
Pentr-o pâine biata Mimi te iubește până mâine”

Al dumneavoastră pentru eternitate și per toujour, A.

Vă iubesc și vă aștept în inima mea, mare cât tot Universul.