Și stau la masa mea de brad
Cu gândul cine știe unde,
Privesc nostalgic peste geam
Visând la vrute și nevrute.

Vecina mea întinde rufe…
După perdea o urmăresc
Ce tacticos își etalează
Chiloții care mă vrăjesc.

Articol, care-i pentru unii
Ceva banal, pur personal,
Dar pentru mine sunt comoară
Ce-ascund în ei, ceva mortal.

Iar sutienul alb ca neaua,
Pitește-n el gustul regal
Al celor două scumpe pere
Ce pentru mine n-au egal…

Dar și cămașa ei de noapte
Ce-mbracă corpu-i de regină
O, ce n-aș da Mărite Doamne,
Să fiu eu stofa de diftină!

Cuprins de tainice dorințe,
I-aș mângâia ființa toată,
Cu forme dulci ca de statuie
Din cea mai tare școală greacă…

Dar brusc mă scoate din visare
Vocea-i dogită, tonul sec:
Vezi că nu ți-ai plătit factura,
La apă, domnule ZEVZEC!

Al dumneavoastră A.
Vă aștept în inima mea mare cât tot Universul