Din câte flori privesc, îmi place una,
S-a înălțat și este mai frumoasă
Și unde pui că floarea mea vorbește,
E floarea mândră din fereastra noastră.
Se joacă, plânge, râde, desenează,
Când nu-i ceva pe plac se enervează,
E liniștită sau e prea vocală,
Îi place ciocolată și suc de portocală.
Mă uit la ea mirat, cu mare drag
Oare de care flori ar aparține?!
Așa… cu ochi albaștri, părul blond,
O văd cea mai frumoasă de pe lume!
Un lujer suplu, grațios și fin,
O trestie ce-n vânt se unduiește,
O floare albă, un înger de copil,
Familia întreagă o ocrotește.
Mai e puțin și face patru ani,
La câți mai mulți și cât mai multe daruri!
Acum putem ca floarea s-o numim Jasmine,
O floare scumpă, un tezaur…

Al dumneavoastră A.
Vă iubesc și vă aștept în inima mea mare cât tot Universul.