Am să vă spun în continuare
Povestea unei curți regale
Cu prințul Robert,
Cu prințesa Oana
Și cu regina – mamă Adriana.
Să ne înțelegem,
Credeți-mă, vă jur!
E ca la Curtea Regelui Arthur:
Plăcere, joacă, râset, voioșie,
Mă plec în fața ta, Copilărie!
Jasmine, odrasla tinerilor prinți,
Iubită, corconită, răsfățată,
Domnește peste o mare de supuși,
Mulțimea ei tăcută, din cârpe și din pluș.
Cu toți am fost cuminți și am mâncat,
Dormit-am și am ascultat,
Așa că pentru toate, drept răsplată
Am mai primit, în dar, încă o fată.
Numele ei? Amelia – Christine
Sună perfect alături de Jasmine!
Copilă vie, ochi de chinezoi,
Minune îmbrăcată-n păpușoi.
Dac-ați vedea-o în coșu-i de nuiele
Micuță, dolofană, gângurind,
N-ați mai dori ca să plecați curând.
Aștept acum să vin-o ursitoare,
Să îi ureze să ne crească mare,
Iar noi și cuscrii și părinții lor
Să ne uităm cum cresc aceste flori.
Iubirea lor o sa ne-ntinerească,
Leac numai bun pentru etatea noastră,
Iar la sfârșit semnez acest edict regal,
Bătrânul rege Adrian.

 Al dumneavoastră A.
Vă iubesc și vă aștept în inima mea, mare cât tot Universul.