A venit iarna și în Sărărie
Și peste bojdeuca popii s-a lăsat
Atâta liniște și bună pace,
Că bieții câini nici nu au mai lătrat.
M-am strecurat ușor, pe nesimțite
În atmosfera plină de poveste,
Unde pisicile sunt importante
La fel și „Capra cu trei iezi” trăiește…
Popa Smântână se juca c-o mâță,
Tinca bodogănea-n bucătărie,
Trântit pe-o laviță și bând țigară
Domn’ Eminescu fredona o melodie.
Era o atmosferă relaxantă,
Paharele cu vin stăteau pe masă,
Mâncare aburindă și plăcinte,
Toți așteptam poveștile să iasă.
Vorbit-a prima dată Eminescu,
Ce ne-a purtat pe aripe de vise,
L-am cunoscut pe Buddha și Zalmoxe
Și-am colindat cu Ra la piramide.
Stăteam alături de bădița Creangă,
Cu gurile căscate, fascinați
De vrăjitorul, cel cu plete negre,
Ce-n universul lumii ne-a purtat.
Ei, dupa ce mâncarăm și băurăm,
E timpul răspopitului ca să dea glas,
A povestirilor pline de farmec
Și-atâtor glume fără de perdea.
Ne-am tăvălit pe jos, râzând cu lacrimi,
A râs și Tinca de nu mai putea,
Țăranul Creangă, genial și hâtru,
Ne-a zăpăcit cu veselia sa.
Alături de cei doi aș sta cât lumea,
Nicicând de acolo nu aș fi plecat,
Dar ceasul a sunat de dimineață,
Trezindu-mă din visul minunat…

Al dumneavoastră A.
Vă iubesc și vă aștept în inima mea mare cât tot Universul.