E de bon ton, să recunoaștem,
Meritul doctorului care,
Salvează vieți din gheara morții,
Sau pompierul care sare, în foc
Și el ca să salveze
Oameni sau bunuri materiale.
Jos pălăria, dom’ profesor!
Și dumneavoastră ați luptat
Ca la ruleta aspră a vieții
Să câștigăm cu-adevărat.
Și tot ca ei și polițistul,
În cazuri ce n-a ezitat,
Cu mult curaj și modestie
Să-și scoată viața la mezat.
Dar, fraților, spuneți-mi tare
Care mi-e marele păcat?
Să-și bată joc și să mă fure
Un senator și-un deputat!
Cu ce-am greșit în astă viață
Ca să suport niște lichele,
Care mă mint și rău mă fură,
Microbi umani, mari hahalere!
Voi, corifei în sfatul țării,
Marilor înțelepți vă spun,
Făcându-mi viața ca o zdreanță
Mă simt ca și o cârpă-n cur…
– Ai votul! O să-mi replici dumneata,
Cu el lichelele le poți schimba!
– S-o crezi, mata! Privește atent în jur
Și cred că votul o să-l bagi în sân…
Cu forța lui electorală poți,
Cel mult, să -ți spui elastic la chiloți.
Cei care ne-au adus în halul acesta
Vor ca să fie președinții noștri…
Tupeu mai mare, nu cred că există!
Eu, victimă în kandaharul gol,
Tu, cel penal, cu conturi în offshore.
Ce poate fi mai aberant, mon cher
Că visul cel trăiesc nu-i efemer…
Și ca să spun că una peste alta
Mă simt ca și un personaj
Creat de Kafka…

Al dumneavoastră A.

Vă iubesc și vă aștept în inima mea mare cât tot Universul.