Țăran român, Măria Ta, Ioane,
Ce timpuri de restriște traversăm!
Stau mărturie palmele-ți crăpate,
Ce face pâinea sfântă ce-o mâncăm…
Iar pe pereții din curata-ți casă
Stau sfinții tăi, plecați în veșnicie,
Ce din fotografii îngălbenite
Îți dau puterea lor pentru vecie.
Măreț ești în credința ta, Ioane!
Ești temelia, piatra de hotar,
Pe umerii tăi tari ca și o stâncă,
Stau așezați o țară și un neam.
Cu palma-ți grea îți mângâi dulce pruncii,
Cu aceeași mână sfântă cruce-ți faci,
În sufletul tău stau ca-ntr-un sipet,
Iubirea și iertarea pentru frați.
Să ne trăiești întru mulți ani, Ioane!
Al nostru să rămâi din veac în veac,
Tu ești pecetea, neamului și țării,
Tu ești urmașul numelui de DAC!

Al dumneavoastră A.
Vă iubesc și vă aștept în inima mea mare cât tot Universul!