Marinică, Marinică,
Ochi umbroși și gura mică,
M-ai lăsat așa deodată
Singură, neconsolată.
Erai-nalt și toitănel,
Zurbagiu, dar frumușel,
Fete mari ai dat pe spate
Și pe cele măritate,
Babele mureau și ele
Erai mare pui de lele.
Dar acum te-ai nărăvit,
Armăsar ești , dar vopsit,
Ți -ai văzut caii-n căruță
Nu-ți mai sunt deloc draguță,
Te-ai cuplat cu Liorica,
Nu mai e bună Sofica
Că ți-a dat ce i-ai cerut,
Ea ți-a dat tot ce-a avut.
Mă gândesc  seară de seară
Cum de ne-am iubit o vară,
De bezmetici cum eram,
Peste tot noi ne culcam
Și de-al meu nu mai știam.
Grija mea erai doar tu,
Zău , să-mi crape sufletul!
Că nu mai aveam , vezi bine
Ochii mei doar pentru tine!
Și acuma faci pe craiul?
Să n-ajungi ca putregaiul!
Și să nu mă faci nebună!
Nu mă face să bolesc
Și în boabe să cobesc
Și mai rău, să-ți fierb ulcica,
La țiganca Sâmburica.
Lasă dar prostiile
Și toate bocciile
Și te-ntoarce frumușica
La iubita ta Sofica,
Care nu vrea mititica
Să te blesteme pe viață,
La niciuna să-i faci față!

Al dumneavoastră A,
Vă iubesc și vă aștept în inima mea mare cât tot Universul!