Nu te-am crezut răzbunătoare,
De nu mai vrei să ne vedem…
Te-ai supărat așa deodată
Fără motiv, făr’ de temei…
De dorul tău, îmi este dor,
Lasă-l să treacă pe la mine!
Măcar el să-mi aducă vești
Și să-mi vorbească despre tine!
Drumul zadarnic ți-l ațin
Dorind a-ți face declarații,
Sute de scuze să-ți invoc
Să-ți intru înapoi în grații.
Răceala ta m-a afectat,
Nu mai sunt eu, nu-mi găsesc locul,
Încerc de-un timp să te-ntâlnesc,
Dar încă n-am avut norocul…
Când te-am pândit pe sub fereastră?!
Mai ieri, sau nu! Noaptea trecută…
Cu păru-ți negru tot vâlvoi,
Ieșind din baie goală pușcă!
O clipă am crezut că mor…
Mi-am revenit la tine-n brațe,
Amorul meu, cu ochii verzi,
Din strada Luterană 6.
Nu știu cât timp am stat așa,
Privindu-ți formele fatale
Ce sâni, ce brațe, ce mai trup…
Și ce fantastice picioare!
Aș mai fi stat așa bezmetic,
Dorind să fiu cu tine-n pat,
Dar din visarea-mi păcătoasă
Fără să vreau, am fost sculat.
De-odat’ fereastra ai deschis
Și brusc, m-a năpădit o ploaie…
Vărsai pe noul meu costum
Ligheanu-ți plin de-a’tale zoaie…

Al dumneavoastră A.
Vă iubesc și vă aștept în inima mea mare cât tot Universul.