Putea să strălucească…

daca-cerul-ar-fi-locuit_55607

Nu-i ceva nou… oricine poate spune
Că inima dac-o rănești cumva
Rămâne ca să plângă lungă vreme,
Fără s-o poată alina ceva.
Ar trebui să te gândești mai bine,
Ce ai sa-mi spui, mă poate afecta.
Cât despre scuze tâmpe și facile
Sunt prea sătul să le pot asculta…
M-am implicat emoțional ca prostul
Și-am investit în tine ce-i mai bun:
Emoții, sentimente, gânduri, fapte,
Sperând ca tu la mine-ai să rămâi.
Eu te-am simțit absentă câteodată
În gândurile mele prea năuce
Și uite c-a venit acum finalul…
Iubirii noastre îi vom pune cruce.
Ai să-mi rămâi oricum în amintire,
Nu pot ca să te șterg, ca pe o creta,
Chiar dacă-n aventura asta a noastră
Tu ai pozat a nostimă cochetă.
Să te gândești că totuși împreună
Am aprins sus de tot, acolo-n stele
O luminiță ce-a avut menirea
Să poarte-n ea iubirea printre ele.
Iar peste ani, când vei privi spre boltă
Și ai să vezi sclipirea atâtor stele
Să te gândești că și iubirea noastră
Putea să strălucească-n rând cu ele.

Al dumneavoastră A.
Vă iubesc și vă aștept în inima mea mare cât tot Universul!