Vai, Doamne! Crede-mă că-mi vine
S-o iau pe jos, să vin la tine.
O, știu că drumul este lung,
Că sunt bătrân, sau n-am s-ajung,
Dar dacă timpul ține bine,
Să știi că te trezești cu mine!
A, nu! Nu uit să iau cu mine
Medicamentele, o știu bine.
Și zici să nu-mi iau de mâncare,
Că nu mi-au mai rămas parale?
Să stau acasă liniștit,
C-ai să vii sigur, negreșit?
Să nu-mi fac griji, că n-am puține,
De Paște ai să fii cu mine?
Eu, crede-mă, poate-am visat…
Că nu mai poți veni în sat
Și eram tare necăjit, că niciodată n-ai lipsit,
C-ai fost alăturea de mine,
Cât și la rău, dar și la bine.
Socot că-i drept să îmi fac plată,
Păcatelor din viața toată,
Dar ție, Cel ce ne-a iertat,
Din gheara morții ne-ai salvat,
Tu, Sfinte, fără de prihană,
Vino la mine, nu ai teamă!
Eu Te aștept și de Florii
Să nu dea Sfântul să nu vii!
Ca să petrecem împreună
Și să ne spunem câte-n lună.
Tare mă rog să-Ți fie bine
Dar, schimbă hainele cu mine
Că dacă vor să mi te-omoare
Că de făcut îi știu în stare,
Să fiu el cel care plătesc
Netrebnicul gest omenesc
Și nu mi-e frică c-am să mor
Cu-o moarte oricum sunt dator.

Al dumneavoastră A.
Vă iubesc și vă aștept în inima mea, mare cât tot Universul!