Farmacista

Între o farmacistă și client, relația e simplă:
Vrei un medicament.
Neștiutor în ale medicinei,
Răcit, cu febră sau dureri de șale,
În ea găsești speranța durerilor matale.
Topit de filoxera ce-ți face dandanale
Îi spui problema gravă a bolii dumitale
Și-aștepți ca farmacista, cum este și firesc,
Să îți salveze starea cu un medicament.
După ce ți-ai spus oful și timpul a zburat,
Durerea bolii tale – și ea a mai cedat,
Iar ea cu voce blândă, zâmbindu-ți grațios
Îți dă medicamentul ce-ți este de folos
Și tu privind la dânsa năuc, dar fericit
Nici nu mai știi, pesemne, de ce ai mai venit.
Parfumul, frumusețea femeii în halat
Te-au vindecat cu totul, dar și remediul dat.
Așa că, între farmacistă și client,
Nu se rezumă totul la un medicament.
Să ne ferească Domnul de boli și de durere
Că eu mă lupt eroic cu carii la măsele…
Nopți albe îmi provoacă durerile de dinți
De-mi vine să îmi trag palme sau soacra s-o ucid.
Acum, de dimineață, alerg la farmacie
Să îmi iau ceva, calmante, să scap de nevralgie,
Dar dacă farmacista, vrăjită de-al meu șic,
În loc să-mi dea calmante, îmi dă un laxativ,
Îmi dă sare amară sau prafuri de stomac,
Pun capăt nostalgiei, de constipații scap.
Așa că între farmacistă și client
Pot apărea, pesemne, erori de tratament… 

Al dumneavoastră A.
Vă iubesc și vă aștept în inima mea, mare cât tot Universul.

Copilărie

Ți-ai scris? Ghiozdanul l-ai făcut?
Că luni o iei iar de la coadă!
Mai fă curat printre hârtii,
Că toate cele-ți stau grămadă!

Eu mă apuc să fac mâncare,
Să spăl, să cos, să fac curat.
Tu, dă zăpada de prin curte
Și fă potecă lângă gard!

De-afară se-auzea rumoarea
Copiilor ce se jucau
Și de Zăpada Babei Dochii
Cu toți din plin se bucurau.

S-au strâns grămadă de tătari,
Voioși că au ieșit la joacă,
Chiote, larmă, tămbălău,
De nu se vede moș cu barbă.

E de la sine înțeles
Că am uitat cu tot de treabă,
M-am pus pe joacă și urlat
Mai tare decât cei din stradă.

Pe derdeluș cu săniuța
În grabă mare noi ne-am dat,
Nu ne-a păsat că gerul mușcă,
Prin aer bulgări au zburat.

Iar dup-atâta zbenguială,
Uzi, obosiți și-nfometați,
Ne-am risipit pe rând spre casă
În noaptea care s-a lăsat.

Încet, ca un tâlhar în noapte,
În casă eu m-am strecurat,
E cald, e liniște, e-atât de bine
Și peste toate pacea s-a lăsat.

Focul în sobă pâlpâie alene,
Miros de busuioc se răspândește
Iar sub icoana Maicii Sfinte,
Trudită, maica mea se odihnește…

Am adormit pe repede înainte
În patul meu, cald, moale și pufos,
Visez că am rămas copil pe viață,
Ce poate fi, o Doamne, mai frumos?!

Al dumneavoastră A.
Vă iubesc și vă aștept în inima mea, mare cât tot Universul.

 

De sfârșit de an…

Crezuta-ți că v-am părăsit?
Cine v-a spus? Complet greșit!
Fost-am cam supărat… multe probleme,
Ce? Dumneavoastră ați scăpat de ele?
C-așa e viața… mai năbădăioasă,
Dar oricum e să fie… e frumoasă.
Vremea și timpul repede se duc,
Zilele zboară, anii noștri fug
Și ne trezim deodată, brusc, banal,
Că am ajuns cu anul la final.
Cu ce viteză, nu interesează,
Distracția e tot ce mai contează.
Să deie Domnul să fim sănătoși,
C
um e zicala „și la pungă groși”,
S-avem de toate-n anul ce-o să vie,
Iubire, sănătate, veselie…
Așa că puneți mâna pe pahar,
Să ne urăm un sincer „La mulți ani!”
Iar pentru-o glumă spusă la-ntâmplare
Să nu-mi scădeți din nota la purtare.
Petreceți bine până-n zori de zi
Ș
i nu ratați de este cu putință niciun tango și nicio periniță,
De griji și de necazuri să nu aveți habar
În anul care vine că-i nou și e impar.

Al dumneavoastră A.
Vă iubesc și vă aștept în inima mea, mare cât tot Universul.

 

Amelia – Christine

Am să vă spun în continuare
Povestea unei curți regale
Cu prințul Robert,
Cu prințesa Oana
Și cu regina – mamă Adriana.
Să ne înțelegem,
Credeți-mă, vă jur!
E ca la Curtea Regelui Arthur:
Plăcere, joacă, râset, voioșie,
Mă plec în fața ta, Copilărie!
Jasmine, odrasla tinerilor prinți,
Iubită, corconită, răsfățată,
Domnește peste o mare de supuși,
Mulțimea ei tăcută, din cârpe și din pluș.
Cu toți am fost cuminți și am mâncat,
Dormit-am și am ascultat,
Așa că pentru toate, drept răsplată
Am mai primit, în dar, încă o fată.
Numele ei? Amelia – Christine
Sună perfect alături de Jasmine!
Copilă vie, ochi de chinezoi,
Minune îmbrăcată-n păpușoi.
Dac-ați vedea-o în coșu-i de nuiele
Micuță, dolofană, gângurind,
N-ați mai dori ca să plecați curând.
Aștept acum să vin-o ursitoare,
Să îi ureze să ne crească mare,
Iar noi și cuscrii și părinții lor
Să ne uităm cum cresc aceste flori.
Iubirea lor o sa ne-ntinerească,
Leac numai bun pentru etatea noastră,
Iar la sfârșit semnez acest edict regal,
Bătrânul rege Adrian.

 Al dumneavoastră A.
Vă iubesc și vă aștept în inima mea, mare cât tot Universul.

Părăsit…

Oftez căci sunt pierdut în timp și spațiu,
Nu sunt în stare să mai fac nimic,
A naibii este dragostea aceasta,
Când a plecat, rămâi nefericit…

Mai dați-mi repede-un pahar de votcă,
Ce mult aș vrea să uit al meu necaz!
Sau dați-mi și mai bine-o fierbințeală
Să îmi recapăt roșul din obraji!

Am fost trădat de marea mea iubire,
Acum, la început de an impar,
Fără de soț, acesta ar fi sensul…
Așa că făr’ soție am rămas…

În suflet nu mai port nicio femeie,
Iar pașii minții mă îndreaptă
Către nimic și n-am dorințe…
Plictis total, e frig și este iarnă…

Dar inima chiar și așa rănită,
Primit-a de la medic doctorii,
Dară speranța de-a se face bine
Doar de la o femeie va veni…

Nu îmi doresc o frumusețe rară…
Aș vrea să am un drac de femeiușcă
Stricată până-n măduva spinării,
S-o văd mergând prin casă goală pușcă.

Bolnav de o depresie severă,
Pe Facebook rătăcesc ca un nebun,
Cu gândul să mă întâlnesc cu tine,
Să te privesc cu nostalgie, mut.

Al dumneavoastră A.
Vă iubesc și vă aștept în inima mea mare cât tot Universul.