Versuri pentru Amelia

Acum când stau în casă, mă tot gândesc la tine,
Am cam ratat momentul intrării tale-n lume.
Îmi recunosc greșeala, să nu fii supărată,
Am să îmi iau revanșa, dându-ți iubirea toata.
Nu mă gândeam în urmă că voi primi în dar
Pe scumpa Amelia, ce-am pus-o într-un ierbar
Cu grija unei mame, exagerate chiar.
Ești o minune scumpă, ești Universu-n sine,
Sărit-ai, iată, anul și mergi chiar foarte bine.
Cât despre veselie, râs, joacă, giumbușlucuri,
Nu am a zice o vorba, nu știi ce mult mă bucur!
Ești o minune mica, cuvinte de prisos,
M-au molipsit lipiciul și râsul tău haios.
Mai e puțin și vine o mare sărbătoare
A tuturor cu nume frumos, gingaș de floare,
Așa că, Amelia, nepoata mea tăcută,
Iubirea pentru tine, e o icoana sfântă.

Al dumneavoastră A.
Vă iubesc și vă aștept în inima mea mare cât tot Universul.

Cadou de la Adi pentru Jasmine

Uite că iasomia a-nflorit,
Mirosul ei, îmbătător, puternic
E semn că primăvara a venit,
Prilej de sărbători, dar și petreceri.
Să vă mai spun că floarea a crescut
Din an în an mai mare și frumoasă
Iară acum avem un nou prilej
De mare bucurie sufletească.
S-a înălțat o trestie mlădioasă,
E veselă, vocală și cuminte,
Se joacă de răstoarnă casa toată,
Pictează, desenează, se alintă.
Acum să devoalăm cine e floarea
Cu zâmbet, părul lung, glas cristalin:
Jasmine-Maria este nepoțica
Și fata celor pe care-i iubim.
Ea are o energie debordantă,
Nu poți ca sa te ții in urma ei,
Iar dragostea o împărțim frățește,
La fel ca și iubiții cuscrii mei.
Acum, pe 14, luna asta,
Cea adulată face fix 5 ani.
La mulți, mulți ani, Jasmine a noastră!
Noi te sărbătorim cu drag în fiecare an.

Al dumneavoastră A.
Vă iubesc și vă aștept în inima mea mare cât tot Universul.

Mergând prin ploaie

Stăteam cu ochii-n cer, pierdut,
Mirat, văzând atâta ploaie
Ce dintr-o dată, ca la duș,
S-a pus ca să ne facă baie.

Un nor destul de mărișor,
S-a tot ținut să se abțină,
Dar la final ne-a împroșcat
Zâmbind, cu partea lui de vină.

Sunt leoarcă, însă nu contează
Și merg apatic, ca hipnotizat,
Din calea ploii, rece, multă, udă,
M-asemui unui cornișon murat.

Pe stradă, oameni fug grăbiți,
Dar nu-i nicio nenorocire,
Din când în când să fiți udați
De-a ploii minunată simfonie!

Mi-e sufletul puțin murdar,
Îl scot discret să-l spele ploaia,
Apoi curat, făr’ de păcat,
Îl pun la loc. Trăiască ploaia!

Iară când totul s-a oprit,
Mă tot ațâță o întrebare
Umbrele roz s-or mai găsi
La magazinele de ploaie?

Al dumneavoastră A.
Vă iubesc și vă aștept în inima mea mare cât tot Universul.

Așteptare

Sunt singură! Și ce crezi? Că mi-e bine?!
Înnebunesc de atâta plictiseală!
Ca să te cerți, să bei sau în iubire,
E logic ca se cer două persoane.

Ofer afecțiune și tandrețe
O casă, două camere cu baie,
Cămară, pivniță și o gradină
Și-n patul nupțial am pus petale.

Unde ești tu, Ion, Costel, Marine?
S-ascult de tine, să par fascinată
Cât de puternic ești când duci gunoiul,
De parc-ai fi făcut curat în casa toată!

Degeaba-mi pun rochiță decoltată
Să mi se vadă sânii grațioși!
Port și mai scurt că am picioare faine,
Când le vedeți parca priviți în gol!

Ce e cu voi? Ce se întâmplă oare?
Îl vreau timid, dar nu așa de tare!
Trei nasturi mi-am tăiat de la capot,
Poate că mintea i se va stârni ușor…

De-ai știi ce gânduri nebunești eu am cu tine?!
Ai să scapi teafăr la micul dejun,
Dar seara să mă strângi cu sete-n brațe,
Să rupi zăgazul plin de pasiuni!

Of, te-am speriat, am cam exagerat…
Dar simt nevoia unui simplu gest,
Să știi sa mă atingi, să mă săruți
Și sufletul să nu-mi dezamăgești.

În rest, doi oameni, doi maturi,
Sătui de-a vieții grea singurătate
Ce nu vor de la viată mult, prea mult,
Doar dragoste, respect și sănătate.

Al dumneavoastră A.
Vă iubesc și vă aștept în inima mea, mare cât tot Universul.

Creația către creator…

Să mă creezi întâi și-ntâi în suflet,
Să fiu momentul pe care ți-l dorești,
Ceva ce n-ai putut a spune lumii,
Din lacrimi voi ca sa ma zamislesti.

Să pui în mine foc, iubire, ură,
Să pui emoții sincere, ce ard,
Artist rebel, ce vrei ca sa te darui
Lumii întregi prin însăși arta ta.

Și nu uita mesajul frumuseții,
Din frământări, din vise și păcat,
Privirea lor va provoca uimire,
Gândindu-se la ce te-a inspirat.

Neconformist în viață, poate singur,
Cu întrebări și frământări lumești,
Te zbați într-un ocean de neîmplinire
Din care trebuie să evadezi.

Artist, ce-n artă cauți alinare,
Plin de contraste și introvertit,
Cu greu faci față unei lumi rapace,
Taraba vieții mintea le-a sucit.

De-ar știi cât e de lungă consacrarea!
Iar sacul cu talent e tot mai greu,
De vorbele, invidia și pizma
Confraților cu aer de talent.

Te uiți la mine ca la o minune!
Privește-mă, sunt însăși ființa ta!
Din pasiune, dragoste, iubire
Tu ai făcut să fiu menirea ta.

Acum c-ai reușit să mă termini,
Mă vei expune ca pe-o noutate,
Vor comenta, privi și pipăi,
Fii pregătit să dai raspuns la toate!

Iar eu, copilul tau creat din suflet,
Voi aștepta să treci ca să mă vezi.
Vei poposi mai rar la galerie,
Prins cu mulțimea de nevoi lumești.

De mă vei vinde la fel ca pe o marfă,
Tu vei rămâne văduv, suflet gol,
Din clipa aceea voi muri pe viață
În nu știu care casă de nerod.

Al dumneavoastră A.
Vă iubesc și vă aștept în inima mea mare cât tot Universul.