Ciudată noapte

Motto: Mi-e naturelul simțitor pentru poveștile de-amor

Strălucitoare noapte, chiar de-i neagră!
Mi-apare licărind pe la fereastră…
Prin iarba nopții, calcă luna pală,
O suferii de insomnia noastră ?
De prin perdeaua mată de la baie
Cu ochii hulpavi și pofte de golan
Încerc să prind imaginea ta goală,
De parcă nu te-aș fi văzut de ani și ani…
Și ce frumoasă îmi apari, iubito,
Cu părul negru despletit pe spate!
Pari a fi ruptă din aceeași noapte,
Ca o cometă strălucind și udă!
Nu știu ce se întâmplă-n astă seară…
Ce tacticos te ștergi și natural,
Prosopul l-ai făcut turban de pașă,
Iară halatul trenă-n stil regal.
Păcat că n-am talentul unui pictor,
Ai fi ramas pe veci nemuritoare,
O clipa, un aspect normal de viață,
Ar fi închis în pânza lui o floare!
Te știu de-atâta timp, da’n astă seară
Mi-ai apărut, așa ca o fantasmă,
M-ai răscolit, stârnind în mine pofte,
Ce le-ași trăi în brațe cu-o bacantă.
Te-asemui unui vis ciudat de noapte,
De-abia aștept să fiu cu tine-n pat,
Să dau frâu liber, poftelor, dorinței,
Ce noaptea asta darnică mi-a dat!
De ce nu te privesc așa și ziua,
Când soarele izbește de nebun?!
Ce lucru curios mai e și noaptea….
Oare și visele ceva ne spun?

Al dumneavoastră A.
Vă iubesc și vă aștept în inima mea mare cât tot Universul.

Floare de iasomie

Din câte flori privesc, îmi place una,
S-a înălțat și este mai frumoasă
Și unde pui că floarea mea vorbește,
E floarea mândră din fereastra noastră.
Se joacă, plânge, râde, desenează,
Când nu-i ceva pe plac se enervează,
E liniștită sau e prea vocală,
Îi place ciocolată și suc de portocală.
Mă uit la ea mirat, cu mare drag
Oare de care flori ar aparține?!
Așa… cu ochi albaștri, părul blond,
O văd cea mai frumoasă de pe lume!
Un lujer suplu, grațios și fin,
O trestie ce-n vânt se unduiește,
O floare albă, un înger de copil,
Familia întreagă o ocrotește.
Mai e puțin și face patru ani,
La câți mai mulți și cât mai multe daruri!
Acum putem ca floarea s-o numim Jasmine,
O floare scumpă, un tezaur…

Al dumneavoastră A.
Vă iubesc și vă aștept în inima mea mare cât tot Universul.

Încurajare…

De fapt te știm prezentă tot mereu,
Faci parte din cotidianul vieții noastre.
Chiar de lipsești puțin din peisaj,
Absența ta, să știi că se cunoaște!
Ne fie timpul numai sărbătoare,
Tu ești aceea care ne iubește,
Chiar de ne mai certăm câteodată,
Ai grijă tot mereu să ne unești.
Veselă, vorbăreață, ocupată,
Cu-o energie de invidiat,
Nu aveai stare, tot mereu cu treabă,
Făr-a fi rea, cu drag ne dojeneai.
Păreai mai obosită, tristă câteodată,
Dar gândul tău era plecat la noi,
Cu-o grijă poate mai exagerată
Să nu avem nici lipsuri sau nevoi.
Așa te știm, corectă, drăgăstoasă,
Un munte de iubire și de dor,
Greșit-am toți față de tine, mamă,
Noroc că sufletu-ți ne-a fost judecător.
Tu ne-ai fost dar, de undeva trimisă,
Ne bucurăm din suflet să te-avem,
Fii tare, lasă viața ca să curgă!
De multe clipe să ne bucurăm!
Să le lăsăm încolo de probleme!
Mai lasă grijile și altora!
Fă-ți un look nou, șochează-ne ca-n filme!
De-al cărui happy-end ne-om bucura.
Avem de toate, dar ceva lipsește
Și-acea lipsă e persoana ta.
Gândește-te că viața-ți-e frumoasă
Și noi, cu toți, avem un loc în ea!

Al dumneavoastră A.
Vă iubesc și vă aștept în inima mea mare cât tot Universul.

Prima dragoste nu se uită niciodată

Motto: Mi-e naturelul simțitor pentru poveștile de-amor.

Ai fost în visul meu un vis de vară,
Desculți în parc, doi pe un balansoar,
Făcându-și planuri, dar și jurăminte
Ce-aveau să eșueze spre final.
Doi tineri proști, sub clar de lună,
Naivi și sinceri în iubirea lor,
Mergând într-un tramvai numit dorință,
Spre dulce-a pasăre a tinereții lor.
Erai o stea fără de nume,
Iar eu zburam deasupra unui cuib de cuci,
Ca-ntr-un tablou al lungii veri fierbinte,
Ce se sfârșea și ea într-un apus.
Credeam că vom rămâne veșnic tineri,
Protagoniști în jocul de-a vacanța,
O dolce vita, într-un film de Hitchcock,
Trăită în celebrul Casablanca.
De bună voie am vrut să fiu cu tine,
În închisoarea dragostei promise,
Să fii călăul fericirii mele,
Osândă ca răspuns al multor vise.
Tu mi-ai rămas în suflet și în gând,
Faci parte din conștiința vieții mele,
Te voi purta cu mine permanent
Și-atunci când voi ajunge sus, la stele.
Nu te urăsc, zâmbesc cel mult cu-amar
Căci ce putea a fi frumos și unic,
Rămas-a în cabina de machiaj
Ca fardul clown-ului trist,
Aplaudat și luat în râs de public.
Așa a fost să fie… nu-i o scuză…
Totul a fost real, nu-i nicio teamă,
Am fost doi tineri ce-au jucat alături,
Propriul spectacol, propria lor dramă.

Al dumneavoastră A.
Vă iubesc și vă aștept în inima mea mare cât tot Universul!

Autoportret


Venim pe lume goi si triști
Și tot la fel ne-ntoarcem iară
Porniți de undeva din neant
Și tot în neant ne-ntoarcem iară.
De-a fost viața paradis,
Sau de a fost o grea povară,
Măcar știu c-am fost iubit
Și-acum iubesc… a nu știu câta oară.
Am fost actor în piesa mea,
Un rol modest, fără trofee,
Nu am regizor, nici sufleor,
Mă simt o stea pe-un cer cu mii de stele…
Așa că nu lăsați cortina,
Spectacolul se joacă iar,
Biletele au fost vândute,
Dacă e bal, lăsați să fie bal.
Cum că viața este scurtă,
Că vremea zboară, orice om o știe,
Am irosit-o-n zeci de mii de fleacuri
Și totuși o iubesc la nebunie.
Un visător ce-i place viața…
Nu știu cum timpul a trecut,
Trăind din plin fiece clipă,
Multe nopți albe am petrecut.
Și cu o gașcă însetată,
Glumeți, spontani dar și cu har,
Descopeream și eu dictonul
Ce-l moștenim de la romani*.
La timpul tinereții mele,
Distracția era la bar,
Restaurant, hotel, grădină
Sau invitat al vreunui ceai,
Un mazagran, o prăjitură,
Mici flirturi, aventuri galante,
Iubiri de-o zi sau de o noapte,
La fel ca florile din glastră,
Mureau în ziua următoare…
Și toate aceste mici păcate,
Ce dădeau gust dar și culoare inconștienței juvenile,
S-au stins în sala vieții mele de-așteptare.
Viața-i o glumă, n-o luați în serios,
Mâncați din tortul ei cu frenezie,
Ardeți total iubirea pe-al ei rug,
Trăind din plin această nebunie.

*in vino veritas


Al dumneavoastră A.
Vă aștept în inima mea mare cât tot Universul!