Încurajare…

De fapt te știm prezentă tot mereu,
Faci parte din cotidianul vieții noastre.
Chiar de lipsești puțin din peisaj,
Absența ta, să știi că se cunoaște!
Ne fie timpul numai sărbătoare,
Tu ești aceea care ne iubește,
Chiar de ne mai certăm câteodată,
Ai grijă tot mereu să ne unești.
Veselă, vorbăreață, ocupată,
Cu-o energie de invidiat,
Nu aveai stare, tot mereu cu treabă,
Făr-a fi rea, cu drag ne dojeneai.
Păreai mai obosită, tristă câteodată,
Dar gândul tău era plecat la noi,
Cu-o grijă poate mai exagerată
Să nu avem nici lipsuri sau nevoi.
Așa te știm, corectă, drăgăstoasă,
Un munte de iubire și de dor,
Greșit-am toți față de tine, mamă,
Noroc că sufletu-ți ne-a fost judecător.
Tu ne-ai fost dar, de undeva trimisă,
Ne bucurăm din suflet să te-avem,
Fii tare, lasă viața ca să curgă!
De multe clipe să ne bucurăm!
Să le lăsăm încolo de probleme!
Mai lasă grijile și altora!
Fă-ți un look nou, șochează-ne ca-n filme!
De-al cărui happy-end ne-om bucura.
Avem de toate, dar ceva lipsește
Și-acea lipsă e persoana ta.
Gândește-te că viața-ți-e frumoasă
Și noi, cu toți, avem un loc în ea!

Al dumneavoastră A.
Vă iubesc și vă aștept în inima mea mare cât tot Universul.

Prima dragoste nu se uită niciodată

Motto: Mi-e naturelul simțitor pentru poveștile de-amor.

Ai fost în visul meu un vis de vară,
Desculți în parc, doi pe un balansoar,
Făcându-și planuri, dar și jurăminte
Ce-aveau să eșueze spre final.
Doi tineri proști, sub clar de lună,
Naivi și sinceri în iubirea lor,
Mergând într-un tramvai numit dorință,
Spre dulce-a pasăre a tinereții lor.
Erai o stea fără de nume,
Iar eu zburam deasupra unui cuib de cuci,
Ca-ntr-un tablou al lungii veri fierbinte,
Ce se sfârșea și ea într-un apus.
Credeam că vom rămâne veșnic tineri,
Protagoniști în jocul de-a vacanța,
O dolce vita, într-un film de Hitchcock,
Trăită în celebrul Casablanca.
De bună voie am vrut să fiu cu tine,
În închisoarea dragostei promise,
Să fii călăul fericirii mele,
Osândă ca răspuns al multor vise.
Tu mi-ai rămas în suflet și în gând,
Faci parte din conștiința vieții mele,
Te voi purta cu mine permanent
Și-atunci când voi ajunge sus, la stele.
Nu te urăsc, zâmbesc cel mult cu-amar
Căci ce putea a fi frumos și unic,
Rămas-a în cabina de machiaj
Ca fardul clown-ului trist,
Aplaudat și luat în râs de public.
Așa a fost să fie… nu-i o scuză…
Totul a fost real, nu-i nicio teamă,
Am fost doi tineri ce-au jucat alături,
Propriul spectacol, propria lor dramă.

Al dumneavoastră A.
Vă iubesc și vă aștept în inima mea mare cât tot Universul!

Autoportret


Venim pe lume goi si triști
Și tot la fel ne-ntoarcem iară
Porniți de undeva din neant
Și tot în neant ne-ntoarcem iară.
De-a fost viața paradis,
Sau de a fost o grea povară,
Măcar știu c-am fost iubit
Și-acum iubesc… a nu știu câta oară.
Am fost actor în piesa mea,
Un rol modest, fără trofee,
Nu am regizor, nici sufleor,
Mă simt o stea pe-un cer cu mii de stele…
Așa că nu lăsați cortina,
Spectacolul se joacă iar,
Biletele au fost vândute,
Dacă e bal, lăsați să fie bal.
Cum că viața este scurtă,
Că vremea zboară, orice om o știe,
Am irosit-o-n zeci de mii de fleacuri
Și totuși o iubesc la nebunie.
Un visător ce-i place viața…
Nu știu cum timpul a trecut,
Trăind din plin fiece clipă,
Multe nopți albe am petrecut.
Și cu o gașcă însetată,
Glumeți, spontani dar și cu har,
Descopeream și eu dictonul
Ce-l moștenim de la romani*.
La timpul tinereții mele,
Distracția era la bar,
Restaurant, hotel, grădină
Sau ivitat al vreunui ceai,
Un mazagran, o prăjitură,
Mici flirturi, aventuri galante,
Iubiri de-o zi sau de o noapte,
La fel ca florile din glastră,
Mureau în ziua următoare…
Și toate aceste mici păcate,
Ce dădeau gust dar și culoare inconștineței juvenile,
S-au stins în sala vieții mele de-așteptare.
Viața-i o glumă, n-o luați în serios,
Mâncați din tortul ei cu frenezie,
Ardeți total iubirea pe-al ei rug,
Trăind din plin această nebunie.

*in vino veritas


Al dumneavoastră A.
Vă aștept în inima mea mare cât tot Universul!

Farmacista

Între o farmacistă și client, relația e simplă:
Vrei un medicament.
Neștiutor în ale medicinei,
Răcit, cu febră sau dureri de șale,
În ea găsești speranța durerilor matale.
Topit de filoxera ce-ți face dandanale
Îi spui problema gravă a bolii dumitale
Și-aștepți ca farmacista, cum este și firesc,
Să îți salveze starea cu un medicament.
După ce ți-ai spus oful și timpul a zburat,
Durerea bolii tale – și ea a mai cedat,
Iar ea cu voce blândă, zâmbindu-ți grațios
Îți dă medicamentul ce-ți este de folos
Și tu privind la dânsa năuc, dar fericit
Nici nu mai știi, pesemne, de ce ai mai venit.
Parfumul, frumusețea femeii în halat
Te-au vindecat cu totul, dar și remediul dat.
Așa că, între farmacistă și client,
Nu se rezumă totul la un medicament.
Să ne ferească Domnul de boli și de durere
Că eu mă lupt eroic cu carii la măsele…
Nopți albe îmi provoacă durerile de dinți
De-mi vine să îmi trag palme sau soacra s-o ucid.
Acum, de dimineață, alerg la farmacie
Să îmi iau ceva, calmante, să scap de nevralgie,
Dar dacă farmacista, vrăjită de-al meu șic,
În loc să-mi dea calmante, îmi dă un laxativ,
Îmi dă sare amară sau prafuri de stomac,
Pun capăt nostalgiei, de constipații scap.
Așa că între farmacistă și client
Pot apărea, pesemne, erori de tratament… 

Al dumneavoastră A.
Vă iubesc și vă aștept în inima mea, mare cât tot Universul.

Copilărie

Ți-ai scris? Ghiozdanul l-ai făcut?
Că luni o iei iar de la coadă!
Mai fă curat printre hârtii,
Că toate cele-ți stau grămadă!

Eu mă apuc să fac mâncare,
Să spăl, să cos, să fac curat.
Tu, dă zăpada de prin curte
Și fă potecă lângă gard!

De-afară se-auzea rumoarea
Copiilor ce se jucau
Și de Zăpada Babei Dochii
Cu toți din plin se bucurau.

S-au strâns grămadă de tătari,
Voioși că au ieșit la joacă,
Chiote, larmă, tămbălău,
De nu se vede moș cu barbă.

E de la sine înțeles
Că am uitat cu tot de treabă,
M-am pus pe joacă și urlat
Mai tare decât cei din stradă.

Pe derdeluș cu săniuța
În grabă mare noi ne-am dat,
Nu ne-a păsat că gerul mușcă,
Prin aer bulgări au zburat.

Iar dup-atâta zbenguială,
Uzi, obosiți și-nfometați,
Ne-am risipit pe rând spre casă
În noaptea care s-a lăsat.

Încet, ca un tâlhar în noapte,
În casă eu m-am strecurat,
E cald, e liniște, e-atât de bine
Și peste toate pacea s-a lăsat.

Focul în sobă pâlpâie alene,
Miros de busuioc se răspândește
Iar sub icoana Maicii Sfinte,
Trudită, maica mea se odihnește…

Am adormit pe repede înainte
În patul meu, cald, moale și pufos,
Visez că am rămas copil pe viață,
Ce poate fi, o Doamne, mai frumos?!

Al dumneavoastră A.
Vă iubesc și vă aștept în inima mea, mare cât tot Universul.