Dor

Ce să vă spun?! Îmi este dor
De nepoțica mea cea mica.
Trecut-a anul și cinci luni…
Să nu mă mir prea mult de ea,
Că o deochi, că-i tare frumușică!
Face trăsnăi, dar fața n-o trădează,
S-o vezi dansând, te prăpădești de râs!
Privesc cu drag la mica mea sfârleaza,
Mare păcat ca nu pot s-o ating!
Să vă mai spun: Amelia Christine
A luat în greutate, s-a-nălțat,
A început ușor să și vorbească
Mă uit la ea și-s tare exaltat!
E personajul principal în curte,
Acolo-n Vâlcea, la Golești, în sat,
Tot universu-n jurul ei se mișcă,
Păpuși, găini, cățelul alintat.
De cum se scoală, fuge iute afară,
Iar toată curtea pare a-i vorbi,
I-au luat și o căsuță ca-n poveste,
Iarba și florile par a-i zâmbi. 
Iară valetul, Rusu, umbra ei,
Nu vrea să iasă din castelul lor
Nu ai ce-i face, e cățelul ei!
Prieten de nădejde dar și protector.
Să nu te miri s-o vezi în vreo găleată,
Sau alergând cu bățul după pui!
Ea e regină, peste toți domnește,
Să nu cumva să nu i te supui!
Mai nou se plimbă precum o stăpână
Prin toată curtea cu un cărucior,
Dar și mai nou, nu mi-a venit a crede
Văzând-o conducând chiar un tractor! 
Râde, aleargă, mai și plânge
Când Rusu, un biet băț i-a furat,
Că veșnicia s-a născut la țară,
Cred cu tărie că-i adevărat!
Jasmine și ea e fericita,
De grădiniță cred că a uitat,
E liberă să facă ce poftește
Și ea se simte minunat!

Al dumneavoastră A.
Vă iubesc și vă aștept în inima mea cât tot Universul.

Please follow and like us:
fb-share-icon20

Leave a Reply

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.