Să mă creezi întâi și-ntâi în suflet,
Să fiu momentul pe care ți-l dorești,
Ceva ce n-ai putut a spune lumii,
Din lacrimi voi ca sa ma zamislesti.

Să pui în mine foc, iubire, ură,
Să pui emoții sincere, ce ard,
Artist rebel, ce vrei ca sa te darui
Lumii întregi prin însăși arta ta.

Și nu uita mesajul frumuseții,
Din frământări, din vise și păcat,
Privirea lor va provoca uimire,
Gândindu-se la ce te-a inspirat.

Neconformist în viață, poate singur,
Cu întrebări și frământări lumești,
Te zbați într-un ocean de neîmplinire
Din care trebuie să evadezi.

Artist, ce-n artă cauți alinare,
Plin de contraste și introvertit,
Cu greu faci față unei lumi rapace,
Taraba vieții mintea le-a sucit.

De-ar știi cât e de lungă consacrarea!
Iar sacul cu talent e tot mai greu,
De vorbele, invidia și pizma
Confraților cu aer de talent.

Te uiți la mine ca la o minune!
Privește-mă, sunt însăși ființa ta!
Din pasiune, dragoste, iubire
Tu ai făcut să fiu menirea ta.

Acum c-ai reușit să mă termini,
Mă vei expune ca pe-o noutate,
Vor comenta, privi și pipăi,
Fii pregătit să dai raspuns la toate!

Iar eu, copilul tau creat din suflet,
Voi aștepta să treci ca să mă vezi.
Vei poposi mai rar la galerie,
Prins cu mulțimea de nevoi lumești.

De mă vei vinde la fel ca pe o marfă,
Tu vei rămâne văduv, suflet gol,
Din clipa aceea voi muri pe viață
În nu știu care casă de nerod.

Al dumneavoastră A.
Vă iubesc și vă aștept în inima mea mare cât tot Universul.