Fostei mele soții


Te mai invit în centrul vechi o dată,
Să ne-ntâlnim, să mai servim un prânz.
Nu vreau sa te jignesc, plătim nemțește,
Te rog, nu mă trata cu un refuz.

Știu c-ai să-mi reproșezi că vinovatul
Pentru sfârșitul căsniciei noastre
Eu sunt, ratatul, ce n-a fost în stare
Să îți ofere lumea cea albastră.

Nu vreau acum să-ți reproșez nimica,
Mi-ai spune c-am rămas tot mitocan,
Ce n-a putut, ca Eva lui iubită,
Să strălucească printre nume mari.

Gulere albe, parveniți și dive
Fițoși în trend cu moda trecătoare,
Oameni de-o clipă, teatru de paradă,
Ei erau acei pe placul dumitale.

Băiatul îl iau eu, îl duc la mama,
Rămâne, dacă vrei, să mai vorbim,
Preiau din nou catedra, operații
Și să dea Domnul să ne liniștim.

Rămâi cu bine, fosta mea soție,
Tot binele din lume ți-l doresc,
N-am remușcări și nu îți port nici pică,
În timp, poate că ai să mă regreți.

Acum, la cald, să nu ne facem scene,
Îți las ce vrei, să iei tot ce-ți dorești,
Regretele-ți vor fi oricum tardive,
Când din prostie ai să te trezești.

Al dumneavoastră A.
Vă iubesc și vă aștept în inima mea mare cât tot Universul.

1 thought on “Fostei mele soții

Leave a Reply

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.