Ciudată noapte

Motto: Mi-e naturelul simțitor pentru poveștile de-amor

Strălucitoare noapte, chiar de-i neagră!
Mi-apare licărind pe la fereastră…
Prin iarba nopții, calcă luna pală,
O suferii de insomnia noastră ?
De prin perdeaua mată de la baie
Cu ochii hulpavi și pofte de golan
Încerc să prind imaginea ta goală,
De parcă nu te-aș fi văzut de ani și ani…
Și ce frumoasă îmi apari, iubito,
Cu părul negru despletit pe spate!
Pari a fi ruptă din aceeași noapte,
Ca o cometă strălucind și udă!
Nu știu ce se întâmplă-n astă seară…
Ce tacticos te ștergi și natural,
Prosopul l-ai făcut turban de pașă,
Iară halatul trenă-n stil regal.
Păcat că n-am talentul unui pictor,
Ai fi ramas pe veci nemuritoare,
O clipa, un aspect normal de viață,
Ar fi închis în pânza lui o floare!
Te știu de-atâta timp, da’n astă seară
Mi-ai apărut, așa ca o fantasmă,
M-ai răscolit, stârnind în mine pofte,
Ce le-ași trăi în brațe cu-o bacantă.
Te-asemui unui vis ciudat de noapte,
De-abia aștept să fiu cu tine-n pat,
Să dau frâu liber, poftelor, dorinței,
Ce noaptea asta darnică mi-a dat!
De ce nu te privesc așa și ziua,
Când soarele izbește de nebun?!
Ce lucru curios mai e și noaptea….
Oare și visele ceva ne spun?

Al dumneavoastră A.
Vă iubesc și vă aștept în inima mea mare cât tot Universul.

1 thought on “Ciudată noapte

Leave a Reply

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.