Copilărie

Ți-ai scris? Ghiozdanul l-ai făcut?
Că luni o iei iar de la coadă!
Mai fă curat printre hârtii,
Că toate cele-ți stau grămadă!

Eu mă apuc să fac mâncare,
Să spăl, să cos, să fac curat.
Tu, dă zăpada de prin curte
Și fă potecă lângă gard!

De-afară se-auzea rumoarea
Copiilor ce se jucau
Și de Zăpada Babei Dochii
Cu toți din plin se bucurau.

S-au strâns grămadă de tătari,
Voioși că au ieșit la joacă,
Chiote, larmă, tămbălău,
De nu se vede moș cu barbă.

E de la sine înțeles
Că am uitat cu tot de treabă,
M-am pus pe joacă și urlat
Mai tare decât cei din stradă.

Pe derdeluș cu săniuța
În grabă mare noi ne-am dat,
Nu ne-a păsat că gerul mușcă,
Prin aer bulgări au zburat.

Iar dup-atâta zbenguială,
Uzi, obosiți și-nfometați,
Ne-am risipit pe rând spre casă
În noaptea care s-a lăsat.

Încet, ca un tâlhar în noapte,
În casă eu m-am strecurat,
E cald, e liniște, e-atât de bine
Și peste toate pacea s-a lăsat.

Focul în sobă pâlpâie alene,
Miros de busuioc se răspândește
Iar sub icoana Maicii Sfinte,
Trudită, maica mea se odihnește…

Am adormit pe repede înainte
În patul meu, cald, moale și pufos,
Visez că am rămas copil pe viață,
Ce poate fi, o Doamne, mai frumos?!

Al dumneavoastră A.
Vă iubesc și vă aștept în inima mea, mare cât tot Universul.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.