Reflecție


gand

Mă nasc doar pentru a muri?
Cum am trăit, nimeni n-o ști…
Primesc un act, cum m-am născut
Și unul… când o să mă duc…

Ciudată e și viața asta!
Te chinui să-ți trăiești năpasta,
O zbatere, o irosire,
De energie și gândire…

Plutești pe axa spațiu – timp,
Ești pur și simplu un cârlig,
Ce ții legat lințoliul vieții,
Cât timp? Aceasta-i taina vieții!

Muncești cu forța tinereții,
Cauți să afli șpilul vieții,
Într-un final te-ai rostuit,
Când ți-e mai bine, ai și murit.

Din munca ta ce mai rămâne?
Decât motiv de plâns sau glume!
Praful se așază peste toate,
Ca întunericul în noapte…

Ai multe îndoieli, incertitudini,
În viață ai și deziluzii,
Ai și depresii o grămadă
Și traiu-ți este o corvoadă.

Și-atunci când ultima lopată
Ți-au răsturnat-o peste groapă,
Nu mai ai griji, nevoi, necazuri
Și liber zbori peste zăplazuri…

Dar nu fi trist și te gândește
Că-l ai pe Cel ce te iubește
Și chiar de-o moarte ești dator,
El te-a făcut nemuritor.

Al dumneavoastră A.
Vă iubesc și vă aștept în inima mea mare cât tot Universul.

1 thought on “Reflecție

  1. Mereu atingi frumos, curat
    Lumina ce te-a fermecat
    Cuvintul e un scamator
    Iar tu ii esti invatator!

    Super A, nu te lasa!

Leave a Reply

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.