Seara, când privesc înaltul
Câte stele! Ce mai lună!
Gândul meu străbate bolta
Vrând să-ți dea cumva de urmă.

Tu, iubirea mea de-o viață
Stai ascunsă printre aștrii,
Refuzând privirii mele
Să-ți văd ochii tăi albaștri.

Te-am zărit pentr-o minută,
Te plimbai în Carul Mare,
Semănai precum o zână
Cu alaiul la plimbare.

Hai, cobori din cele-nalte,
Să fim amândoi aproape,
Să mă scald în păru-ți galben
Gura ta fie-mi aproape.

Sau din gând să-mi fac cărare
Să mă poarte sus la tine,
Pe nemărginita boltă
Să fiu doară eu cu tine.

Nu m-ar deranja ca noaptea
Să dureze-un an de zile,
Astfel ți-aș păzi și casa
Și aș fi mereu cu tine.

Ușurel dispare noaptea,
Nu-i nimic, va mai veni,
Când ne vom găsi, firește,
Și a mea pe veci vei fi.

Al dumneavoastră A.
Vă iubesc și vă aștept în inima mea mare cât tot Universul.