Să nu uităm

colindeÎn serile când se porneau colinde
Era o sărbătoare pentru toți,
Răsplata noastră – nuci, covrigi și mere
Și oamenii ne așteptau în porți.
Trăiam o atmosferă de poveste
În nopțile în care colindam,
Urări și cântece plecau spre ceruri,
Iar cei de-acolo parcă le așteptau.
Acum, în nopți, nu mai auzi
colinde,
Nimic și nimeni nu mai iese-n drum,
În mohorâte case sunt doar umbre
Și nici din hornuri nu mai iese fum…
Pierit-au oare toți colindătorii?
Unde e capra, steaua sau domn’ domn?
Plecat-au rând pe rând cu carul mare,
Momiți de al bănuților ecou.
Colindătorii nu mai sunt aceiași,
Se cântă prin tramvaie și metrou,
Rar se întâmplă să primească plată
Și foamea nu se-alungă dând un leu.
O, Doamne Sfinte oare ce făcut-am?
Ce s-a-ntâmplat de ne-am înstrăinat?
Uitarăm oare sfintele tradiții
Ce-n negura de vreme ne-au purtat?
Grijă s-avem de sufletele noastre,
Cu sfinții și colindul l-am salvat
Să povestim, să ne-nvățam copiii
Că universul s-a născut la sat.
Să trecem dar, din când în când pe-acasă
Atâta timp și vreme cât om fi
Și mai ales s-avem o mare grijă
Să nu uităm nicicând c-am fost copii.

Al dumneavoastră A.
Vă iubesc și vă aștept în inima mea mare cât tot Universul.

Leave a Reply

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.