Ușor, ușor le pierdem cam pe toate,
Se duc pe rând, n-ai cum să le oprești,
Rămâi cu dorul unei tinereți trecute,
Paiață, ce-ți dorești în tot să biruiești!

– Mai perfuzează-ne cu o „agheasmă”
Și să privim la vremea de afară,
De-ar face Dumnezeu încă o minune
Să plouă zdravăn cu „Adio, mamă!”

Ce vrei? E câte-o zi capricioasă!
Precum în căsnicie câteodată!
Aprinde o țigară ca să-ți treacă,
C-o „fierbințeală” merge minunat!

Știu, ai o grămadă de necazuri!
Cred c-o „torpilă” chiar te-ar ajuta
Să vezi viața în roz, s-o vezi frumoasă,
Iar inima, atârn-o în cuier, colea.

Știu că ți-e greu ca să le duci pe toate,
Te înțeleg, dar cum să te ajut?
Te-ascult, empatizez, îți dau dreptate,
În rest, rămân blocat la ce aud.

De ce ai adunat multe necazuri?
Cu ce-ai greșit sau cu ce vei plăti?
Mai bea un whiskey și ascultă Amstrong,
Pune-ți și gheață, hai, nu te jeli!

Lasă iluziile unei lumi perfecte,
Trăște-o precum poți, oricum e scrum,
– O votcă, ospătar! Și-un suc de mere!
Adune o scrumieră și-un napron mai bun.

Ce să vorbim așa fără de noimă?!
– Auzi, băiete! Dă-ne și-un Pelin!
Iar pentru mine, un Cotnari că-i dulce
Și nu uita de-un Borsec și un pahar, mai mare, pentru vin!

Eu știu că ea e vina stării tale,
O, biet îndrăgostit, naiv și prost!
Ți-ai pus speranțe-n marea ta iubire
Ce-ncerci cu băutura să-i dai cumva de rost.

Ea, Eva, era totul pentru tine,
Era femeia ta, aveai un rost,
Frumoasă-n draci, făcea ca toți bărbații
Să moară-n drum, privind ca niște proști.

Chiar și atunci când ea era vocală,
Plină de nervi, și-atunci o adorai,
În cinstea ta, făcea cafea sărată,
Lucru banal, dar care te-amuza.

– Băiete, fii amabil și-adu nota!
Fă-ne și-un „carcalete” de final,
Poate-n alcool, amicul meu, săracul
Se otrăvește de-un amor fatal.

Iar pentru acasă, am dori o sticlă
Frapată, de șampanie, Moet,
Să-i dăm și lunii, când se lasă seara
Să-nchine pentru-al dragostei refren.

P.S. De-o fi bună, de-o fi rea, dragostea e doar a mea!

Al dumneavoastră A.
Vă iubesc și vă aștept în inima mea mare cât tot Universul!