Creația către creator…

Să mă creezi întâi și-ntâi în suflet,
Să fiu momentul pe care ți-l dorești,
Ceva ce n-ai putut a spune lumii,
Din lacrimi voi ca sa ma zamislesti.

Să pui în mine foc, iubire, ură,
Să pui emoții sincere, ce ard,
Artist rebel, ce vrei ca sa te darui
Lumii întregi prin însăși arta ta.

Și nu uita mesajul frumuseții,
Din frământări, din vise și păcat,
Privirea lor va provoca uimire,
Gândindu-se la ce te-a inspirat.

Neconformist în viață, poate singur,
Cu întrebări și frământări lumești,
Te zbați într-un ocean de neîmplinire
Din care trebuie să evadezi.

Artist, ce-n artă cauți alinare,
Plin de contraste și introvertit,
Cu greu faci față unei lumi rapace,
Taraba vieții mintea le-a sucit.

De-ar știi cât e de lungă consacrarea!
Iar sacul cu talent e tot mai greu,
De vorbele, invidia și pizma
Confraților cu aer de talent.

Te uiți la mine ca la o minune!
Privește-mă, sunt însăși ființa ta!
Din pasiune, dragoste, iubire
Tu ai făcut să fiu menirea ta.

Acum c-ai reușit să mă termini,
Mă vei expune ca pe-o noutate,
Vor comenta, privi și pipăi,
Fii pregătit să dai raspuns la toate!

Iar eu, copilul tau creat din suflet,
Voi aștepta să treci ca să mă vezi.
Vei poposi mai rar la galerie,
Prins cu mulțimea de nevoi lumești.

De mă dei vinde la fel ca pe o marfă,
Tu vei rămâne văduv, suflet gol,
Din clipa aceea voi muri pe viață
În nu știu care casă de nerod.

Al dumneavoastră A.
Vă iubesc și vă aștept în inima mea mare cât tot Universul.

Mama

Mai spune-mi, mamă, ce mai faci?
De mult n-am mai vorbit cu tine…
Motive multe pot găsi,
Știu cât de dor ți-a fost de mine!
Prezentă sunt în gândurile tale,
Inima ta mi-a acordat azil.
Te simt că nu mai ai putere
Să mă ajuți pe cât tu ți-ai dori,
Când te întreb dacă voiești ceva
Tu îmi răspunzi că nu ai vrea nimica.
Timidă, blândă, bună mamă esti!
Ce suflet mare ai, uitându-mă cât ești de mititică!
Și noaptea când te odihnești
Adormi cu gândul tot la mine
Și tot cu mine-n gând tu te trezești.
Te simt prezentă tot mereu cu mine.
Nu vrei să deranjezi, ești cumpătată,
Mă vezi în felul tău ca pe-un copil
Așa e legea firii pentru mame
Își văd copiii tot ca pe copii…
Ne vedem rar și asta te mai doare,
Ai vrea să mă ajuți, dar nu știi cum.
Să știi că te iubesc la fel de tare,
Deși am tot omis să te mai sun.

Al dumneavoastră A.
Vă iubesc și vă aștept în inima mea cât tot Universul.