Vis de iarnă

eminescu-si-creanga-prieteniaA venit iarna și în Sărărie
Și peste bojdeuca popii s-a lăsat
Atâta liniște și bună pace,
Că bieții câini nici nu au mai lătrat.
M-am strecurat ușor, pe nesimțite
În atmosfera plină de poveste,
Unde pisicile sunt importante
La fel și „Capra cu trei iezi” trăiește…
Popa Smântână se juca c-o mâță,
Tinca bodogănea-n bucătărie,
Trântit pe-o laviță și bând țigară
Domn’ Eminescu fredona o melodie.
Era o atmosferă relaxantă,
Paharele cu vin stăteau pe masă,
Mâncare aburindă și plăcinte,
Toți așteptam poveștile să iasă.
Vorbit-a prima dată Eminescu,
Ce ne-a purtat pe aripe de vise,
L-am cunoscut pe Buddha și Zalmoxe
Și-am colindat cu Ra la piramide.
Stăteam alături de bădița Creangă,
Cu gurile căscate, fascinați
De vrăjitorul, cel cu plete negre,
Ce-n universul lumii ne-a purtat.
Ei, dupa ce mâncarăm și băurăm,
E timpul răspopitului ca să dea glas,
A povestirilor pline de farmec
Și-atâtor glume fără de perdea.
Ne-am tăvălit pe jos, râzând cu lacrimi,
A râs și Tinca de nu mai putea,
Țăranul Creangă, genial și hâtru,
Ne-a zăpăcit cu veselia sa.
Alături de cei doi aș sta cât lumea,
Nicicând de acolo nu aș fi plecat,
Dar ceasul a sunat de dimineață,
Trezindu-mă din visul minunat…

Al dumneavoastră A.
Vă iubesc și vă aștept în inima mea mare cât tot Universul.

Please follow and like us:
fb-share-icon20

Versuri pentru Jasmine

jasmineDe ați vedea-o cât e de frumoasă
Poate să credeți ca-m exagerat
Stă-n fund, dar vrea să se ridice
Și gravitația îi dă bătăi de cap.
E luată rând pe rând în brațe,
S-a mai mărit, s-a mai îngreunat,
E mititică, o dulceață blondă,
Cu ochi albaștri ca de peruzea.
Noi toți suntem topiți și ne e dragă,
Uimiți de tot ce face, mica stea,
Ea e Jasmine, minunea vieții noastre,
Nu ne-o puteam dori decât pe ea.
A început deja bolboroseala,
O limbă înțeleasă doar de ea,
Cu mormăieli, chiuituri și bâlbe,
Îți vine s-o mănânci, nu altceva!
Dar când s-a plictisit de-atâta joacă
Și-o smiorcăială o pune pe-ațipit,
Atunci Moș Ene vine pe la gene
Și mama o păzește la dormit.
Ne facem planuri și purtăm discuții
Unde vom face, ce vom îmbrăca,
Mai e puțin și împlinește anul,
Când nașii turta fetei îi vor lua.

Al dumneavoastră A.
Vă iubesc și vă aștept în inima mea cât tot Universul.

Please follow and like us:
fb-share-icon20

Iartă-mă Doamne!

lumanareO, Doamne-al vieții mele Tată,
E mult de când nu te-am mai căutat…
Ce să-i faci? Probleme ca tot omul,
Că multe angarale am pe cap…
Acum, oleacă parcă mi-e mai bine,
Am fost slăbit și am crezut că mor,
M-am spovedit pe joi la Popa Metru,
De gura Leanei n-am scăpat ușor.
Știu c-am făcut-o câteodată lată,
Da-n suflet, m-am rugat pentru iertare…
Mai o beție, câte-o-njurătură,
Scandal n-am mai făcut de la-nchinare.
Copiii nu se-ngrămădesc ca să mă vadă,
Nevasta spune că din vina mea…
Dar i-am crescut… ce?
Nu le-am dat mâncare?!
Lasă-i să vadă că e viața grea!
Și-ai mei bătrâni mă cicăleau într-una,
Dar am scăpat și nu îi mai aud…
S-au prăpădit și le-am făcut tot rostul,
La cele sfinte i-am cărat pe rând…
Dar uite că venii și boala asta,
Ajută-mă Tu, Doamne, ca să scap,
În tine mi-e acum toată speranța,
Îți voi sluji pe veci făr’ de păcat,
Tu, Împărate fără de prihana,
Pe tine te-oi urma cu adevărat.
– Leano, aprinde iute-o lumânare!
Ce întuneric, Sfinte, s-a lăsat!

Al dumneavoastră A.
Vă iubesc și vă aștept în inima mea mare cât tot Universul.

Please follow and like us:
fb-share-icon20

Eminesciană

luceafarulSeara, când privesc înaltul
Câte stele! Ce mai lună!
Gândul meu străbate bolta
Vrând să-ți dea cumva de urmă.

Tu, iubirea mea de-o viață
Stai ascunsă printre aștrii,
Refuzând privirii mele
Să-ți văd ochii tăi albaștri.

Te-am zărit pentr-o minută,
Te plimbai în Carul Mare,
Semănai precum o zână
Cu alaiul la plimbare.

Hai, cobori din cele-nalte,
Să fim amândoi aproape,
Să mă scald în păru-ți galben
Gura ta fie-mi aproape.

Sau din gând să-mi fac cărare
Să mă poarte sus la tine,
Pe nemărginita boltă
Să fiu doară eu cu tine.

Nu m-ar deranja ca noaptea
Să dureze-un an de zile,
Astfel ți-aș păzi și casa
Și aș fi mereu cu tine.

Ușurel dispare noaptea,
Nu-i nimic, va mai veni,
Când ne vom găsi, firește,
Și a mea pe veci vei fi.

Al dumneavoastră A.
Vă iubesc și vă aștept în inima mea mare cât tot Universul.

Please follow and like us:
fb-share-icon20

Dialog hibernal

craiasaA venit iarna-n vizită la mine
Să vadă dacă încă viețuiesc,
De am ce-mi trebuie, daca mi-e bine,
Dar mai precis, pe cine mai iubesc?
E curioasă, o cunosc prea bine,
Persoană strictă, dură, foarte rece,
Iară c
ând vine vorba de iubire
E-n stare totu-n jur ca să înghețe.
I-am spus că am doar câteva probleme,
În rest nimic nu mi s-a întâmplat,
Aceleași vechi sau poate noi dileme
Și că-i rămân pe veci amorezat.
M-a descusut așa cu-n ac subţire
Cine e tipa pe care-o iubesc…
I-am dat mai mult răspunsuri evazive,
N-am vrut s-o supăr sau sa o stârnesc.
Ne-am simțit bine discutând diverse,
Dar totuși n-a aflat ce-o frământa
Și bănuind cât este de geloasă
I-am spus că o iubesc numai pe ea.
Am mai pălăvrăgit așa vreo oră,
Bârfind spumos pe lângă o cafea,
Am întrebat-o cât mai stă în țară
– Cam pân’ la mărțișor , răspunse ea.
Ne-am despărțit în pragul casei mele,
Ne-am luat în brațe și ne-am sărutat…
– Nu-ți reproșez, că știu cât ții la mine,
Dar, cât ai fost copil, m-ai adulat!
Ne-am spus cuvinte tandre la plecare
Și sper ca și la anul s-o revăd
La fel de glacială și frumoasă,
Purtând pe cap coroana-i de omăt.

Al dumneavoastră A.
Vă iubesc și vă aștept în inima mea mare cât tot Universul. 

Please follow and like us:
fb-share-icon20