O altă poveste de Crăciun

mos craciunEi, dragi copii, trebuie să știți neapărat că Moș Crăciun este ajutat, pentru împărțirea cadourilor, de o armata de elfi, spiriduși și alți locuitori din țara zăpezii veșnice, unde, un an întreg, suflarea acesteia lucrează pentru ducerea la bun sfârșit a misiunii Moșului.

Moșul beneficiază de tehnică de ultimă generație pentru toată activitatea sa. Vă dați seama că altfel nu ar putea înregistra și nici da curs nenumăratelor dorințe ale copiiilor din întreaga lume. Astfel, Moșul are la dispoziție calculatoare, telex, fax, dar și tehnicieni care țin legătura, printr-un satelit, cu el și celebra lui sanie, trasă de faimosul Rudolf împreună cu ceilalți opt reni.

Jucăriile, de la cele mai simple până la roboți, rachete, avioane și mașini teleghidate de tot felul, se realizează în secții și ateliere.

Ei, dar timpul trece, renii au mai îmbătrânit, sania Moșului trebuie verificată tehnic an de an pentru că nu-i ușor lucru să transporți zecile de milioane, chiar miliardele de jucării. Așa că, inginerii, fizicienii, specialiștii și personalul de producție au în vedere și modernizarea saniei cu aparate de măsură, control, ghidaj și mai ales poziționare cu ajutorul gps-ului și alte minuni tehnice, pentru a se cunoaște, în orice clipă, unde se află Moșul, precum și destinațiile din seara de Crăciun. Pentru aceasta, au fost făcute probe de laborator, au fost testate cele mai bune materiale și a fost realizat un prototip, a cărui noutate erau doua motoare de rachetă care să înlocuiască tradiționalii reni. Testele nu se fac însă, numai în laborator, ci și în poligon. De aceea, sania urma să fie supusă unui ultim test pentru a putea fi omologată, respectiv aptă de a pleca în ajunul Crăciunului în prima ei călătorie. Moș Crăciun a dorit să efectueze personal acest ultim test, în penultima săptămâna a lunii noiembrie. Așa că, iată-l pe Moș Crăciun, de această dată în costum de pilot, la manșa noii sănii.

Sania a demarat silențios, fără probleme, staff-ul tehnic ținea permanent legătura cu Moșul, care raporta orice manevră, orice amănunt legat de viteză, condiții de zbor, înălțime, vânt, temperatură, parametrii aparatelor de zbor și poziția dată de gps.

Testul s-a desfășurat noaptea, în condițiile naturale ale misiunii lui Moș Crăciun. Acesta se apropia de final când, brusc legătura se întrerupse, motoarele se opriră, spre disperarea staff-ului tehnic, care monitoriza zborul.

Din cauza unei avarii la sistemului de distribuție a combustibilului, motoarele s-au oprit și Moșul a fost nevoit să aterizeze forțat, căzând peste un hambar gol al familiei Brad, din comuna Pata, județul Oradea. Bineînțeles că alarma s-a dat și toți au plecat în căutarea Moșului.

Familia Brad era formată din cinci copii orfani. De grijă le purta Ana, sora cea mai mare, elevă în clasa a X-a la liceul din comună. Ceilalți frați, Octavian de treisprezece ani, Titus de doisprezece, Saveta de noua ani și ultimul, Nicolae, de numai șase ani, erau elevi la școala generală. Rămași orfani, în urma decesului ambilor părinți, mai primeau ajutor din partea primarului și al câtorva oameni inimoși din sat, printre care se număra și nașul lor de botez, Ion Bogza, care era șeful postului de politie din sat și Dorel Binișor, medic, actualmente pensionar.

Bubuitura din hambar produsă în toiul nopții îi trezi pe frații Brat, care, ducându-se repede la locul de unde se auzi zgomotul, mare le-a fost mirarea găsind acolo un moșneag mai mult mort decât viu.

Copiii l-au dus în casă pe omul găsit, care era plin de praf, zgârieturi, echimoze, rănit la un braț care sângera ușor. Moșul răsufla greu și sacadat, cu ochii complet închiși îngăima cuvinte fără noimă.

Sora cea mare trimise pe unul din băieți la medic, care luă cu el o trusă de urgență și la lumina unui felinar orb, se duse să vadă pacientul căzut din cer. După ce îl cercetă, îi șterse rănile, îi opri sângerarea din brat și rugă copiii să-l vegheze până dimineața, când avea să-l vadă din nou pe misteriosul pacient.

A doua zi, copiii îl anunțară și pe nașul lor, care cercetă hainele celui picat din cer în căutarea vreunui act de identitate. Verifică și curioasa mașinărie care picase peste hambar, însă ramase fără nici un răspuns.

După opiniile doctorului, moșneagul suferise, la aterizarea forțată, o lovitură la cap care-i provocase o ușoară amnezie.

Pe celălalt front elfii și spiridușii împânziră Europa să dea de Moș Crăciun. Ultimul apel fusese înregistrat în nordul României, însă putea exista și o marjă de eroare.  Era posibil ca sania să se fi prăbușit în lacul Balaton, din Ungaria dar și în Munții Austriei. Starea de incertitudine și teama privitor la soarta lui Moș Crăciun își făcea loc din ce în ce mai mult în inimile celor ce îl căutau. Trecuse deja o săptămâna fără nicio veste despre el…

Copiii se îngrijeau în fiecare zi de misteriosul Moș, însă din cauză că mâncarea  și resursele lor erau puține, Octavian sări în curtea vecinului lor, Costel Cărpănosu pentru a lua din slănina și cârnații puși de acesta la afumat. Atât Costel Cărpănosu cât și nevasta lui, Aglaie, erau cunoscuți în sat ca fiind două personaje acre, reci și zgârcite. Octavian fu surprins de Cărpănosu  furând din cârnați și se duse glonţ la poliție să reclame fapta. Bogza trebui să dea curs reclamației și să-și ancheteze finul.

Urma sa vină vacanța Crăciunului. Copiii se ocupau că trebuirile casei, când deodată fura surprinși de pacientul găzduit de aceștia, care, sărind în picioare, întreba unde se află, afirmând că el este Moș Crăciun.

Copii au crezut că fabulează, că poate are febră și au trimis după medic care veni într-un suflet. Medicul îl dezbracă până la brâu pe Moș, îi ascultă inima și plămânii, îi luă glicemia și tensiunea. Totul era normal. Pacientul părea că-și revenise total.

Când bătrânul se prezentă doctorului ca fiind Moș Crăciun, doctorul îl privi cu neîncredere, crezând că pacientul încă mai prezenta simptomele ușoarei amnezii… Văzând atitudinea sceptică a medicului,  Moșul îi spuse în timp ce îl direct în ochii:

– Dorele, tu crezi în Moș Crăciun? Poți spune tu acestor minunați copii, care au stat și au avut grija de mine, că Moș Crăciun nu exista? Nu-i așa că nu poți? Îți mai aduci aminte când aveai 6 ani și mi-ai scris o scrisoare în care mi-ai cerut să îți aduc două truse medicale de jucărie? Ai lăsat scrisoarea sub preș la intrarea în casă.
Doctorul mai, mai să leșine. Oare cine era în fața lui? Un nebun, un farsor sau chiar Moș Crăciun?
– Cu un an înainte, când ai fost bolnav și n-ai apucat să-mi scrii, am venit la tine cu cadouri pe care le-ai gândit și ți l-am arătat pe Rudolf la fereastră. Nu, n-ai visat! În acel an, în loc de brad, părinții, care nu au avut bani să cumpere brad, au ornat un ficus cu globuri și beteală.
La auzul acestora, medicul a început emoționat să-și ceară scuze pentru faptul ca nu l-a recunoscut pe cel care nu-l uitase în nici un an de Crăciun.
– Nu, eu îți sunt recunoscător că m-ai pus pe picioare. Acum, te rog ,ca înainte să plec să-l aduci la mine pe Costel Cărpănosu și să îmi dai telefonul tău mobil să iau legătura cu elfii și spiridușii mei.
Așa că Moș Crăciun îi contactă pe cei care-l căutau de mama focului. și le spuse unde se afla.
Mai era puțin timp și el trebuia să facă copiii lumii fericiți, așa cum o face dintotdeauna, an de an.

Dorel Binișor se duse glonţ la Cărpănosu, care îi fusese coleg de scoală elementară și cu care nu mai vorbea de câțiva ani, de când s-au certat pentru niște scânduri. Costel nu-și putu opri mirarea de vizita fostului său coleg, care sub pretext că Bogza anchetează furtul lui Octavian și  prezența lui era obligatorie, îl duse direct în fața lui Moș Crăciun. Bătrânul Crăciun îi ceru medicului să îi lase singuri, ceea ce acesta din urmă și făcu.

În timp ce ieșea, medicul le spuse copiilor cine este personajul pe care ei îl recuperaseră din hambarul lor părăsit, iar aceștia fură extrem de entuziasmați să afle că de fapt moșneagul nu fabula și nici amnezic nu era.

Moșul, rămas singur cu Costel, i se adresă acestuia:
– Mă Costică!
Iritat, Costel ripostă:
– Cui îi spui tu Costica, mosule?
– Pe tine! se apropiă Moșul se impunător spre cel care părea că se făcuse o leacă mai mic.  Tu de mic ai fost mai coleric și ai făcut năzdrăvănii,  dar nu te-am certat niciodată și de Crăciun tot ți-am adus daruri.
–  Dar cine ești dumneata ca să mă cerți? întrebă Costel
– Eu sunt Moș Crăciun și an de an te-am tolerat cu toate minciunile spuse părinților tăi. Te-am iertat și când i-ai stricat trotineta lui Adrian, când ai pus stăpânire pe timbrele lui Gabriel, când i-ai vândut porumbeii lui Mișu, care te rugase să ai grija de ei o perioadă, mințind că i-a mâncat pisica.
Costel se înroși la față și puse privirea în pământ.
– Acum, înainte să plec, te rog, să-ți retragi plângerea depusă împotriva lui Octavian și să mă aștepți că voi veni sigur la tine în noaptea de Crăciun.

Nici nu se termină bine discuția, că tehnicienii Moșului ajunseseră într-un suflet in curtea familiei Brad, unde îl găsiră și recuperară viu și nevătămat pe iubitul Moș Crăciun, care îi  îmbrățișă pe cei cinci frați și își luă la revedere de la ei, cu promisiunea că, în noaptea magică, va veni și la ei.

După ce strânse mâna celor de față pleca spre sania cu reacție, care între timp fusese reparata, se urcă în ea și se făcu nevăzut. Ajuns acasă, Moșul făcu ultimele pregătiri, înainte de a pleca sa împartă darurile copiilor. În noaptea de Crăciun, după ce termină de trecut pe la toți copiii lumii, nu-și uită promisiunea făcută celor de la Pata. Lasă un brad frumos aprins cu nenumărate beculețe și decorat cu globuri de o frumusețe nemaiîntâlnită, făurite cu mult drag de către spiriduși.  Trecu pe la Costel Cărpănosu,  căruia i-l aduse pe fiul lui cu soția și nepotul și pe care nu-i mai văzuse de trei ani.  Bucuria revederii fiului, nurorii, dar mai ales a nepotului, fu imensă. Uimirea cea mare avea să o aibă Moș Crăciun când văzu că invitații lui Costică la masă erau cei cinci copii, doctorul Binișor cu soția cât și nașul Bogza tot cu soția. Toată lumea celebra acum nașterea Domnului nostru Iisus Hristos precum și venirea lui Moș Crăciun cu nelipsitele lui daruri.

De Crăciun orice minune este posibilă! Sărbători fericite!

Al dumneavoastră A.
Vă iubesc și vă aștept în inima mea mare cât tot Universul!