Mă-nclin în fața neputinței mele,
Aș vrea ca să ajut, dar nu știu cum,
Am rămas mut în fața tragediei
Mai pot să comentez? Spuneți-mi cum!
Se țin belelele de noi ca scaiul…
Mi-e dor de-o veste bună să aud,
M-am săturat de boli, violuri, crime
Și-ncerc cu greu, în mine, să m-ascund.
Atâtea vieți curmate dintr-o dată,
Atâția tineri dintre noi s-au dus
Din cauza inconștienței crase
Și-a patimii prea mari pentru bănuți!
Cei vinovați își vor primi pedeapsa,
Dar care-i vina celor ce s-au dus?!
Ai grijă măcar Tu, Mărite Doamne,
La Tine mi-e speranța să-i ajuți.
Și împreună noi, cei care-i plângem
Să fim uniți, umani și solidari,
Să ne-arătăm că dragostea învinge
Și-n fața morții, noi rămânem tari.

Al dumneavoastră A.
Vă iubesc și vă aștept în inima mea, mare cât tot Universul.