INOCENTĂ ÎNTREBARE

les-deux-coqs

Un geolog, cândva odată umblând buimac să strângă mostre,
Nici nu-și dădu săracul seama, când îl cuprinse taina nopții.
Și-așa debusolat, nevolnic, înfometat și rupt de sete,
Porni agale la plezneală, poate-o găsi un’ să-nnopteze.
Zări prin noapte-o luminiță și inima i se animă
La gândul foamei ce îl arde și-a somnului ce-avea să vină.
Ajunse în sfârșit la casa speranțelor de înnoptat,
Bătu în poartă cu putere, strigă, urlă, făcu ca dracul,
Când în final o voce dulce se auzi din noaptea mată:
– Cine-i acolo ? țipă dânsa… Oricine-ai fi te rog de pleacă!
– Ai suflet, doamnă și primește un biet sărman rătăcitor,
Ce vrea un simplu colț de pâine și-un loc călduț odihnitor.
– Sunt singură și pe deasupra și văduvă făr’ de-apărare…
Ce-o să zică lumea, satul, când vei păși-n ograda mare?
– Ah, nu vă faceți griji domniță. Eu sunt un lord și-un gentelman.
După această garanție, domnița îl primi în casă,
Îi puse masa să mănânce și patul îl făcu să doarmă,
Iar musafirul mulțumindu-i, se duse grabnic la culcare
Gândind la văduva frumoasă, o brună cu miros de floare,
Ce-n vis îi apăru golașă, tocmai făcută de iubit.
Dar ce să-i faci dacă promise?! Și nici în vis nu a greșit
De dimineață hărmălaia ce se stârnise în ogradă
Îl scoală brusc pe călătorul ce vede și nu-i vine să creadă:
O singură frumoasă și sprintenă puicuță,
Urmată și curtată de-o mare de cocoși,
Ce nu-ncetau să-i cânte și să se dea făloși.
Nedumerit bărbatul își chestionează gazda
De ce-a văzut în curte, cum vine treaba asta?
– Dragul meu, nu-ți fă probleme, îi răspunde galeș gazda
Numai unul e alesul, restul sunt de umplutură,
Lorzi și gentelmani din rasa de sorginte cea mai pură.

Al dumneavoastră A.
Vă iubesc și vă aștept în inima mea, mare cât tot Universul.

Please follow and like us:
fb-share-icon20