Cu și despre Primăvară…

spring

Ploua mărunt pe strada mea azi noapte,
Mergeam pe jos, încet, de la o fată
Cu care am conversat târziu, în noapte,
Nu vă gândiți la nu știu care faptă…

De vină nu ești tu, nici eu, nu-i nimeni,
Dar bănui c-o să vină primăvara,
Ce-aduce timp frumos, dar și ploi calde
Și face ca să umbli creangă seara.

 Ea vine binișor, neanunțată,
Nici nu-ți dai seama când a și sosit,
Văzând-o ce lasciv merge pe stradă,
Subit, rămâi pe loc îndrăgostit.

Ajuns acasă, aflu știrea zilei,
Ultima veste, bomba colosală,
Din sursă sigură, verificată
Venit-a primăvara-n capitală.

Am s-o pornesc prin București s-o caut,
Nici eu nu știu pe unde s-o găsesc,
Prin parcuri, pe alei, pe bulevarde,
Cu siguranță am s-o dibuiesc.

Fiind o damă super grațioasă,
Plină de nuri, dar și de gusturi fine,
Îi place mult ca să shoppingărească
Prin cele mai diverse magazine.

Dau nas în nas cu ea în drum spre casă,
Surpriza cred că este reciprocă,
M-a zăpăcit cu ochii ei de fiară,
Ce m-au făcut să mă-nroșesc ca focul.

Ah! Lasă-mă să te admir o clipă!
Ce tare ești! Sunt super onorat,
Chiar dacă am să-ți par puțin obraznic,
Aș vrea să-ți fur un simplu sărutat.

În fiecare an renasc cu tine,
Iubesc din nou și-am gânduri de plecat,
Rămâi pe veci în visuri a mea muză,
Ce mă îndemni la viață și păcat…

 Al dumneavoastră A.
Vă iubesc și vă aștept în inima mea mare cât tot Universul.

De dragoste…

muse2

Tu ești desert, salata mea de fructe,
Pe care-o savurez neîncetat,
Tu ești imboldul fericirii mele
Și fără tine sunt neterminat.

Ce vrei să auzi?! Ești totul pentru mine!
Dacă te am pe tine sunt complet,
Am brațe, cap, picioare și chiar gură
Cu care te sărut și te dezmierd.

Ciorchinii tăi din păr – delicăciune,
Iar perele-ți din sân ceva regal,
Câteodată îmi feresc privirea
Să nu par insistent sau prea vulgar.

Rodin te-a zămislit pentru vecie
Ca și din piatră să mă zăpăcești,
Iar Grigorescu ți-a închinat penelul,
Pe veci, frumoasă-n straie românești.

Dar cine să-ți reziste, scumpă muză?!
O, Mona Lisa plină de mister,
Din pânza iscălită Leonardo
Plină de înțelesuri, îmi zâmbești.

Și trupul tău ca de zeiță greacă,
Pe care toți poeții l-au cântat,
M-a dus măcar, chiar și pentru o clipă
În patul ce în Rai l-ai transformat.

Tu, pentru mine, ești esența vieții,
Iubită, mamă, soră și soție,
Sub soclul ridicat dragostei mele,
Am să depun ghirlande de iubire.

Ești dar dumnezeiesc, făr’ de tăgadă,
Eu fără tine n-aș putea trăi,
Ești vraja, ce n-aș vrea să se desfacă,
Tu cheia fericirii o deții…

Al dumneavoastră A.
Vă iubesc și vă aștept în inima mea mare cât tot Universul.