Despre Moș Nicolae

ghetuta%20mos%20nicolae

 

Dragi copii, vă voi spune o poveste adevărată despre un personaj drag vouă, care, ca și voi, a fost și el copil. S-a născut demult, tare demult, într-o cetate îndepărtată. Părinții lui erau oameni destoinici și muncitori, cu frica lui D-zeu. Tare s-au bucurat la nașterea băiatului lor pe care l-au botezat Nicolae. Marea lor bucurie au împărtășit-o și cu ceilalți oameni din mica lor comunitate. Azi așa, mâine așa, timpul trece și iată-l pe micul Nicolae la școală, jucându-se cu baieții de vârsta lui, cât era ziulica de lungă. Nicolae al nostru fu hărăsit încă de la naștere cu multă înțelepciune, bunătate, cinste și mai ales hărnicie. Atât părinții, cât și cei din jurul lui erau uimiți de precocitatea lui. Săritor, nu pregeta în a da oricui ajutor. Dintre toți prietenii săi, cel mai mult ținea la Daniel, un băiat de vârsta lui, provenit dintr-o familie numeroasă și muncitoare. Într-o zi de școala, Daniel a copiat și a fost prins. Învățătorul, om cumpatat, le-a cerut colegilor să hotărască pedeapsa pe care o merită.

Toți au fost revoltați de greșeala sa și au fost de acord să fie lăsat corigent până își va îndrepta notele, cu excepția lui Nicolae, spre uimirea învățătorului dar și a clasei.

– Nicolae, nu îți e clară fapta lui Daniel? întrebă învățătorul uimit.
– Ba da, răspunse Nicolae. Dar vedeți dumneavoastră, toată lumea știe de prietenia noastră iar eu am socotit în această calitate să mă abțin declarându-mă neutru de toți ceilalti, considerând ca măcar eu să rămân solidar lângă el în acest moment de cumpănă când, la rândul său are nevoie de o susținere cât de mică.
– Frumos gest, spuse învățătorul. Luați aminte că un prieten adevărat, în momentele grele se cunoaște.

Episodul a trecut și toata lumea a uitat nefericitul gest a lui Daniel și totul a revenit la normal.

Un alt aspect al caracterului micului Nicolae s-a petrecut într-o zi, când era în prăvălia părinților săi, pe care îi ajuta. Un mic cerșetor mânat de foame, ascunsese o pâine sub hainele murdare și zdrențuite. Vânzătorul îl văzu și puse mâna pe el, gata să-i aplice o corecție micului furăcios. Nicolae, care surprinse și el scena, sări de partea cerșetorului spre nemulțumirea tatălui său.

– Dragă tată, gestul lui e unul necuvenit dar uită-te împrejur, de la vietate până la om, toată lumea trebuie să mănânce. Mâncarea este un instinct primar al tuturor ființelor vii. N-a furat bani sau alte bunuri, i-a fost pur și simplu foame și e de datoria noastră în a-i ajuta pe cei năpăstuiți. În ceea ce te privește pe tine micule băiețel, pe viitor cere și ți se va da.

La aceste cuvinte tatăl său mai aduse o bucată de friptura, brânză, roșii și câteva fructe pe care le dărui micului înfometat rugându-l ca altă dată să nu mai fure. Micul zdrențăros plecă cu D-zeu, nu înainte să le mulțumească celor care l-au blagoslovit.

Timpul fuge iar Nicolae a devenit peste an un matur în toata firea. După moartea părinților săi, din averea lăsată, și-a oprit doar o părticică, doar cât să-i ajungă pentru a trăi modest. Restul a împărțit-o săracilor, lucru plăcut lui D-zeu care-l ocrotea cu puterea lui. Am uitat să vă spun că Nicolae era văr primar cu Crăciun. Acum, aflați la vârsta senectuții, amândoi moșii și-au dedicat toată energia în slujba celor mici. De aceea, ultima lună a anului, Decembrie sau Gerar, este socotită cea mai frumoasă. Este și luna nașterii Mântuitorului nostru Iisus Hristos în ieslea săracă a unui modest grajd, alături de animalele aflate în el. Personaj al celei mai frumoase și tulburătoare povești al celui mai uimitor personaj fără de prihană, care a adus dragostea și pacea pe pământ. Ei, dar sa revenim la povestea noastră și a celor doi buni moșuleți care și-au împărțit frățește atribuțiile. Moș Nicolae, care la începutul lunii aduce copiilor cuminți și harnici bomboane, mere, nuci, covrigi, ciocolate, jeleuri, portocale, smochine, banane și lista ar putea continua. Moș Crăciun, la sfârșitul aceleiași luni Decembrie, aduce tuturor copiilor lumii mult așteptatele și îndrăgitele jucării odată cu pomul de iarnă în deja celebra sanie trasă de reni, avându-l în frunte pe numai puțin celebrul Rudolf.

Pe Moș Crăciun copiii îl cunosc bine. Rotofei și vesel tare, hazliu și bun, în costumul lui roșu, având barbă și mustăți e inconfundabil. Pe Moș Nicolae copiii nu l-au văzut pentru că el vine noaptea când copiii s-au culcat demult. Înalt, slăbuț are și el sanie trasă de iepurași, plină ochi cu dulciurile pe care le-am amintit mai devreme. Are mustăți albe și lungi, barba albă și mare pe care dacă o scutură, ninge negreșit.

Ei, dragi copiii, aceasta este numai o mică parte din viața plină de fapte bune a lui Moș Nicolae.

Fiți buni și cuminți, ascultați-vă părinții și așteptați-i pe cei mai iubiți doi moșuleți din lume, care vor veni la voi negreșit. Să fiți fericiți și iubiți!

Al dumneavoastră A.

Va iubesc și vă aștept în inima mea mare cât tot Universul!