Ei, iată-mă și președinte! Nici acum nu-mi vine să cred… Ce șansă am avut ca simplu independent! Dar asta e viața. Nu este pentru cin’ se pregătește, ci pentru cin’ se nimerește. Regele a murit, trăiască regele!

Mă gândesc serios ce aș putea face repede și bine pentru cei pe care îi voi păstori. Convoc repede pe Primul Ministru și pe ceilalți responsabili la ducerea la îndeplinire a măsurilor propuse de mine:

1. Ridicarea imunității parlamentare și cedarea ei bolnavilor;

Aud murmure printre cei convocați. Sigur sunt murmure de admirație…

2. Pensionarii cu pensii cuprinse între 300 și 500 lei vor fi găzduiți cât mai curând în cele 36 de stațiuni balneo-climaterile pe care le vom moderniza în scurt timp la cel mai înalt grad de cazare și tratament. Am zis!

3. Pentru ceilalți pensionari, pensia va fi una singură de la vlădică la opincă, de 2.000 lei;

Aceeași rumoare de admirație…

–  O clipă! Nu trebuie să aplaudați, am spus eu. Cât timp individul este în câmpul muncii primește un salariu diferențiat, după importanța muncii sociale produse. Când se pensionează, el este pensionar! Aviatorul nu mai este aviator, polițistul nu mai e polițist, brutarul nu mai e brutar. Toată lumea … pensionar!

Între timp intră în fugă un curier cu telegrame de felicitare de la mai marii lumii: Barak Obama, Angela Merkel, Putin, Adrian Copilul Minune, cumnatul de la Pașcani și mulți alți oameni de bine.

–  Transmite din partea mea și a României multe mulțumiri pentru felicitările aduse și să nu uite că România, prin actul de la 23 august, a scurtat războiul cu cel puțin 6 luni. Pentru acest lucru, consider că populația României ar trebui să stea cu picioarele în frapieră. De aia stătea Hitler liniștit în buncărul lui, așteptând cele două bombe atomice, pe care frații noștri americani, care la 4 aprilie 1944 ne-au bombardat de ne-au sărit capacele, le-au dat în cap Japoniei.

–  Câtă maturitate politică, câtă inteligență! Cât spirit ludic! Excepțional, Măria ta! Erau strigătele de admirație ale celor din jur…

–  Să trecem mai departe, la Rusia, căreia i-am încredințat, tezaurul României în 1914, cu girul Angliei și al Franței. Când eram slujbaș la stat, când făceam împrumut la C.A.R. aveam nevoie de 2 giranți. Ce ar fi ca cele două Mari Puteri să facă alături de noi presiuni pentru recuperarea tezaurului?!

Asistența era în delir. Cât eroism, cât patriotism, cât adevăr!

–  În continuare vreau să vă supun atenției o problemă internă privind cele două etnii maghiare și țigănească, ce ne creează probleme. Una care vrea autonomie teritorială și a două care nu vrea autonomie, dar pe care eu le-aș oferi-o cu mâinile și picioarele. Totodată, acum, printr-o Ordonanță de Urgență să se dea pe tot timpul domniei mele, populației hîrtie igienică gratis. Ca, după moartea mea, să rămân în memoria colectivă ca președintele, cu al cărui cadou poporul român s-a șters la cur!

–  Hei, Stănică! Trezește-te! Ce naiba bălmăjești cuvinte neînțelese și te zbați ca peștele pe uscat! Hai, schimbă-ți pijamaua că e udă leoarcă!

–  Unde sunt?! Am întrebat nedumerit…

–  Ai zăcut în comă profundă 3 zile, în urma unui grav atac cerebral. Puteai să mori sau să rămâi paralizat, Doamne ferește! Uite, ia hîrtie igienică și șterge-ți balele de la gură, continuă ea.

Copii, copii, veniți repede că s-a trezit Stănică, spuse buna și iubita mea soție Evantia.

La auzul acestor cuvinte, am căzut iar în comă profundă. Oare am să-mi mai revin?

Al dumneavoastră A.
Vă iubesc și vă aștept în inima mea, mare cât tot Universul.