Balada soțului moralist

hypocrite

Socot ca sunt un tip prietenos,

Romantic, tolerant, haios,

Exuberant, îmi place viața,

Beau câteodată apă dimineața.

Cu mine viața e o poezie,

Cred în valori ca cinste, modestie

Dară-n borcanul plin cu sare

Să ți se oprească degetul cel mare.

La fel cred și-n prietenie,

Un lucru cât se poate de frumos,

Dar mai ales când scoți un „ce folos?!”

Părerile îmi sunt originale

Am dreptul la opinii personale

Sunt receptiv, puțin orgolios,

Admirator al sexului frumos.

Nu vreau ca să mă credeți îngâmfat,

Dar sunt o bunătate de băiat!

Adept al unui trai facil, luxos,

Bolnav după plăceri „nevinovate”,

Mă las purtat de val până departe.

Ajunge cu tâtea baliverne

Să trecem, deci, la lucruri mai moderne!

Cred în liberalism cu adevărat

Dintre femeie și al ei bărbat

La fel și în egalitatea dintre sexe

Intransigența mea, mă copleșește…

Umila mea dorință-n mariaj

Nimica toată, cinste și menaj.

Tot ce v-am spus nu-s vorbe de poveste

Și nici vrăjeală ieftină nu este,

Așa că buna și iubita mea soție

Are totală autonomie

Să facă tot ce vrea și ce poftește…

Nu mă opun la tot ce îmi găteste,

Un sigur lucru vreau, nu-s mofturos

Ca tot să fie ieftin și gustos,

Iar dacă nu îmi place compania

O șterg pe șest, punându-mi pălăria…

În viață aparențele înșală,

Lichele îmbrăcate-n poleială,

Ce se strecoară-n mârșevia lor,

În marile istorii de amor.

 

Al dumneavoastră A.

Vă iubesc și vă aștept în inima mea, mare cât tot Universul.

Naivul și Măiastra 2

fortune_2

Când s-a trezit din vis băiatul,
Ce îl împinge necuratul
Ca să-și aducă iar divina
Călare pe un măturoi
Să-i vină dragostea înapoi?!
Și potrivit unui anunț
Sări degrab din lac în puț.
Bietul de el, făcu apel
La o expertă-n lucruri grele
Ce îți rezolvă câte-n stele
Dar totul numai pe lovele,
Și cât ai număra la trei
Argintul viu e scos și el.
Succes pentru afaceri mari
Îți umple casa cu dolari,
Ți-aduce dragostea furată
Ba chiar și soața divorțată.
Și până să te dumirești
Plătești la greu și iar plătești
Iar tu rămâi cu experiența
Și banii tăi la Miss Florența.
Te miri și tu cât de prost ești
Cum e posibil să plătești
Pentru iluzii și povești?
Mă socotesc un om normal,
Nu-s încrezut, nici imoral
Și eu naiv, ușor de dus
Cu naturelul simțitor
Pentru poveștile de-amor.
Povestea are și-o morală
Acum la partea ei finală:
Prostia dacă ar durea
Puhoi de lume s-ar văita.

Al dumneavoastră A.
Vă iubesc și vă aștept în inima mea mare cât tot Universul.

Naivul și Măiastra

5235099720_240965821b_z

Povestea mea, poate și-a voastră
E cu-n Naiv și o Măiastră…
Băiat frumos și tinerel
O leacă mult prea cumințel
L-a pus păcatul să cerșească
De dragoste, la o Măiastră.
Măiastra, experimentată
L-a mirosit din ochi pe dată
Și și-a dat seama negreșit
Că puiul trebui’ jumulit.
Băiat frumos, atrăgător,
Romantic, sincer, visător,
Avea și bani, dar și umor.
Femeia, materialistă
Era-n balet la o Revistă.
La ea, o toană, un capriciu,
El hotărât pe sacrificiu,
S-a implicat emoțional,
Pe lângă suflet și cu bani.
Și ca-n poveste, bată-i vina
Și-au consumat rapid idila.
Cum banii s-au cam terminat,
El a rămas neconsolat…
La fel ca vorba mea din sat:
Că musca trage la… rahat.
Să-i mulțumim lui Shakespeare, frate
Că el ne-a învățat de toate:
Minciuni, trădări, asasinate,
Iubiri fatale, eșuate…

Al dumneavoastră, A.
Vă iubesc și vă aștept în inima mea, mare cât tot Universul.