Balada unui pierde-vară

poza

Eram și tânăr și frumos,
Cam încrezut și prea fițos
Eram ca scos dintr-o cutie
Din marea vieții prăvălie.
A vârstei minte ce să-i fac?!
Îmi eram mie foarte drag,
La braț aveam câte-o codană
Cu iz de divă americană,
Mă atrăgea tumultul vieții
Plăteam cu anii tinereții.
Sorbeam adânc, cu frenezie
Din toată această nebunie:
Femei, distracții, tămbălău
Era tot ce aveam în capul meu.
Nu mă interesa vrăjeala cu sufletul și alte alea…
Iar anii au trecut, bădie
În chefuri și în veselie,
Iar eu din viață-am dobândit
Mult zgomot, iar în rest nimic.

Al dumneavoastră A.
Vă iubesc și vă aștept în inima mea mare cât tot Universul.

Please follow and like us:
fb-share-icon20

Poezie dulce

rahat

O întrebare nu-mi dă loc de fel
Răspunsul nu-l găsii la Păstorel,
Dilemă gastronomică letală:
Cine l-o fi făcut întâia oară?
Eu cred că de la turci provine el
Și poate noi l-am îmbunătățit nițel.
Ei, n-ați ghicit de cine am discutat?
Știu, e vorba de rahat.
Că-l mănânci simplu sau în cozonac,
În checuri sau diverse variante
Îți lasă o impresie aparte.
Ingredient pentru cofetărie
Când îl mănânci e-o simfonie,
Pentru papile pură nebunie.
Și vara savurat cu apă rece
N-are rival, nimic nu îl întrece.
Rahatul ăsta, mare nebunie,
Pe care unii-l halesc cu frenezie,
Unii-n zadar degeaba se și jură
Că n-au mâncat fără măsură.
Gura-i trădează, frate, imediat
Că le miroase tare a rahat.
Unii servesc minunea puțintel,
Alții hulpavi, nu pot fără de el,
Unii mănâncă doar o bucățică,
Iar mincinoșii îl topesc, nenică!
În viață avem gusturi fel de fel,
Unul… ne place mult, altul de fel…
Un lucru va rămâne adevărat:
Tuturor ne place să mâncăm rahat!
Și dacă avem atâta bunătate
Să-l exportăm și în străinătate,
Să îi uimim cu brandul strămoșesc,
Ca cetățean al tării mă mândresc
Ce tare e rahatul românesc!

Al dumneavoastră A.
Vă iubesc și vă aștept în inima mea, mare cât tot Universul!

Please follow and like us:
fb-share-icon20