Și iată c-a venit decembre…
Afară ninge hibernal
Și din resortul meu lăuntric,
N-am mai sărit pasional.
Mă uit cuminte în cămară,
La sanie și la patine…
Nu mai am zvâcul de altă dată,
Ce s-antămplat, Doamne, cu mine?
Bătăi cu bulgari de zăpadă,
Ce energii descătușate!
Pe derdelușul ce-l suiam,
Grăbit cu sania în spate.
Și larmă, larmă cât cuprinde!
Era un zgomot infernal,
Ieșit din piepturile crude,
Ale armatei de tătari.
Iar când in fine dărâmat
Și obosit de-atâta joacă
Lihnit de foame , mort de frig,
Intram și eu spășit în casă…
A fost odata, dar s-a dus,
Iar de venit n-o să mai vie…
Păcat că nu pot să mă-ntorc
La mine, în copilărie…

Al dumneavoastră   A .
Vă iubesc și vă aștept în inima mea mare cât tot Universul!