Versuri nevinovate…

Și stau la masa mea de brad
Cu gândul cine știe unde,
Privesc nostalgic peste geam
Visând la vrute și nevrute.

Vecina mea întinde rufe…
După perdea o urmăresc
Ce tacticos își etalează
Chiloții care mă vrăjesc.

Articol, care-i pentru unii
Ceva banal, pur personal,
Dar pentru mine sunt comoară
Ce-ascund în ei, ceva mortal.

Iar sutienul alb ca neaua,
Pitește-n el gustul regal
Al celor două scumpe pere
Ce pentru mine n-au egal…

Dar și cămașa ei de noapte
Ce-mbracă corpu-i de regină
O, ce n-aș da Mărite Doamne,
Să fiu eu stofa de diftină!

Cuprins de tainice dorințe,
I-aș mângâia ființa toată,
Cu forme dulci ca de statuie
Din cea mai tare școală greacă…

Dar brusc mă scoate din visare
Vocea-i dogită, tonul sec:
Vezi că nu ți-ai plătit factura,
La apă, domnule ZEVZEC!

Al dumneavoastră A.
Vă aștept în inima mea mare cât tot Universul

Please follow and like us:
fb-share-icon20

Visul unei nopți de toamnă

Toamnă, toamnă, plinuță doamnă,
Plină de farmec autumnal
Pe lângă roade aduci cu tine
Frig, ploaie multă și guturai.

 Nici eu cum nici alți semeni de ai mei nu am scăpat de răceala sau gripa pe care o aduce acest sezon, așa că pot să o încadrez fără să greșesc ca pe o boală sezonieră. Tratamentul adecvat este agreat de majoritatea celor ce au contractat nu o dată celebra boală. Băi fierbinți cu sare, ceaiuri cu lămâie, aspirina, paracetamolul, și mai rar, pe cale de dispariție, frecțiile cu carmol și aplicarea ventuzelor au darul de a stopa stările febrile, curgerea nasului, pe scurt starea gripală.

Soția mea Aglaia , mă tot doctoricea cu ceaiuri îndulcite cu miere și multă lămâie precum și tot arsenalul descris mai sus pentru a evita contractarea virusului contagios. Dar cu toate acestea, iată-mă răcit cobză!

Scumpa și iubita mea Aglaia lansează imediat ”cruciada” împotriva răcelii care se pare că depășise cu mult așa-zisul banal guturai. Contractasem un virus mult mai rezistent al așa-zisei Gripe Asiatice, încăpățânat la tratamentul cunoscut și care afectează căile respiratorii, producând febră mare cu temperaturi în jurul celor 40 grade Celsius, ce aveau să o înspăimânte pe buna mea soție. Această formă severă de gripă a dus în unele cazuri chiar și la deces. Cum boala alerga nestingherită și își făcea de cap în bietul și slăbitul meu organism, febra mă făcea să aiurez spunând și îndrugând vorbe fără noimă probabil în chineza pe care o învățasem la liceul de coregrafie.

Speriată și depășită de situatie, Aglaie sună la serviciul de salvare. Mai sună și pe cele 2 fete ale noastre: Maricica și Eulampia, care, și ele pline de elan maternal, fiecare solicită salvarea la 2 policlinici particulare, pe care nu pot sa le fac publice. Așa că, în cel mai scurt timp, în fața blocului ajungeau cele 4 salvări utilate cu toate dotările speciale pentru salvarea mea. Deci la căpătâiul meu erau 5 medici, 6 asistente medicale, 3 popi, un țârcovnic și cei 4 șoferi ce asigurau partea de logistică a operațiunii respective. În jurul meu era o forfotă și un balamuc din cel mai autentic. Discuțiile asupra tratamentului pe care voiau să mi-l aplice erau contradictorii și numeroase. Unii erau de părere că trebuia să fiu resuscitat iar alții să fiu băgat în cadă cu apă fiartă, să fiu opărit pur și simplu ca o gaina, ca să mă frăgezesc.

Nu știu la ce concluzii au ajuns, dar după o perioadă de timp se așternu o liniște care prevestea luarea unei măsuri grave și majore. Așa că iată, îndreptându-se spre mine, asistenta șefă a grupului, ținând în mână o seringă imensă cu un ac mare cum am vazut din pură întâmplare doar la tratamentul cailor. Asistenta șefă era o tipă cu măsuri la fel de mari ca și ale celebrei seringi XXXL, cu o față intransigentă și gravă. La baza nasului avea un neg plin de păr, mustăți, păr pe bărbie și pe alte zone ale feței. Era întruchiparea masculinității feminine dotată și cu forța necesară pentru a-mi penetra fesele cu groaznicul instrument.

Cu ultimele mele puteri o iau la fugă și mă ascund în spatele dulapului din cămară. Acolo, așteptam cu groază deznodamântul când, deodată în urechile mele se aude cel mai cristalin glas din câte am auzit vreodată…
– Lăsați că voi rezolva eu problema! În ușa cămării deschise iși face prezentă apariția de vis a doctoriței Diaconu Elena, nume scris pe ecusonul de la halat. Frumusețea angelică era dată și de un piept generos ce făcea să bănuiești 2 sâni superbi, halatul strâmt și desfăcut la poale făcea să se evidențieze talia de viespe și picioarele superbe, adevărate coloane romane, susținătoare ale Templului Afroditei. În momentul următor mă ia în brațe sărutându-mă hollywoodian timp de 3 minute, mai ceva ca în filmul cu Marilyn Monroe – Unora le place jazul. Am simțit cu această ocazie și căldura stetoscopului care îi atarna sexy după gât.

Fața mea radia luminoasă de bucurie și fericire când brusc m-am trezit. Alături de mine erau Aglaie și cele 2 fete care, n-au dormit toată noaptea păzindu-mă pe mine păcătosul să-mi revin din nefericita mea boală.

– Vezi Costele ?! … spuse stinsă Aglaie, e bine să mă asculți, să nu mai umbli dezbrăcat și să iei medicamentele pe care ti le dau.

No comment, nu mai am nimic de adaugat dupa experiența visului prin care am trecut.

Al dumneavoastră A.
Va iubesc și vă aștept în inima mea mare cât tot Universul

Please follow and like us:
fb-share-icon20