Cum a trecut Sfântă Mărie,
E cert că timpul s-a schimbat,
Am scos umbrela la vedere,
E timpul ei, n-am ce să fac!

Frunzele zburdă pe alee
Lovite sec de-un vânt nervos,
Să fi venit la mine toamna
Și eu să nu-i fi dat de rost?

 Privesc în sus de la balcon
Că pe aleea mea pustie,
N-a mai călcat niciun picior
De caldă, fragedă Mărie…

Și-n casă aerul se schimbă,
Miroase tot a murături,
Oțetul e la mare cinste
Bogată-i toamna la români!

 Și eu mă plimb așa prin ploaie,
Zănatec fără de habar
Și trag concluzia reală
Și-n sufletu-mi e toamnă iar…

Al dumneavoastră A.,
Vă iubesc și vă aștept în inima mea mare cât tot Universul!