PROTEST

protest

În lumea asta cenușie
M-am virusat cu nebunie,
Să nu dau în apoplexie
Că poate scap de sărăcie.
În casă nu aud, măi vere,
Decât de rate și belele,
Facturi de achitat o mie,
Cum să mai scap de sărăcie?!
Mă simt încorsetat și prost,
Nu mai am somn, nu mai am rost,
Mă strâng de gât doar legi tembele,
Cum naiba să mai scap de ele?!
Mănânc din ce în ce mai prost,
Pe la bufet nici n-am mai fost,
De hangarale sunt mâncat,
De viață, zău m-am săturat!
M-am debranșat de la căldură
Și de spălat… o fac la lună.
Îmi peticesc chiar și chiloții…
Cât o să mă mai fure hoții?!
Rămas-am lefter și calic
Și-am să mă car în Mozambic,
Să fac afaceri cu țânțari,
Că poate dobândesc dolari.
Din țara noastră, țară dragă,
Le-am dat străinilor pe tavă
Tot ce-i mai bun, chiar și subsolul,
Iar eu rămân în drum, ca boul…
Conducători din țara asta,
Voi ne-ați băgat în fund năpasta.
Și foaie verde și-un trifoi,
Ne-ați regulat cum ați vrut voi…
Dar va veni ziua de joi,
Când înarmat cu-n măturoi
Îmi fac curat la mine-n casă
Și de străini nu îmi mai pasă.
I-arunc pe șmecheri la gunoi…
Și-n urma unui gând nebun,
Vă rog, să mă pupați în cur!

Al dumneavoastră A.
Vă iubesc și vă aștept în inima mea mare cât tot Universul!

Please follow and like us:
fb-share-icon20

Melancolie de toamna…

imagini_de_toamna

Cum a trecut Sfântă Mărie,
E cert că timpul s-a schimbat,
Am scos umbrela la vedere,
E timpul ei, n-am ce să fac!

Frunzele zburdă pe alee
Lovite sec de-un vânt nervos,
Să fi venit la mine toamna
Și eu să nu-i fi dat de rost?

 Privesc în sus de la balcon
Că pe aleea mea pustie,
N-a mai călcat niciun picior
De caldă, fragedă Mărie…

Și-n casă aerul se schimbă,
Miroase tot a murături,
Oțetul e la mare cinste
Bogată-i toamna la români!

 Și eu mă plimb așa prin ploaie,
Zănatec fără de habar
Și trag concluzia reală
Și-n sufletu-mi e toamnă iar…

Al dumneavoastră A.,
Vă iubesc și vă aștept în inima mea mare cât tot Universul!

Please follow and like us:
fb-share-icon20

În stil popular …

port-popular[1]

Marinică, Marinică,
Ochi umbroși și gura mică,
M-ai lăsat așa deodată
Singură, neconsolată.
Erai-nalt și toitănel,
Zurbagiu, dar frumușel,
Fete mari ai dat pe spate
Și pe cele măritate,
Babele mureau și ele
Erai mare pui de lele.
Dar acum te-ai nărăvit,
Armăsar ești , dar vopsit,
Ți -ai văzut caii-n căruță
Nu-ți mai sunt deloc draguță,
Te-ai cuplat cu Liorica,
Nu mai e bună Sofica
Că ți-a dat ce i-ai cerut,
Ea ți-a dat tot ce-a avut.
Mă gândesc  seară de seară
Cum de ne-am iubit o vară,
De bezmetici cum eram,
Peste tot noi ne culcam
Și de-al meu nu mai știam.
Grija mea erai doar tu,
Zău , să-mi crape sufletul!
Că nu mai aveam , vezi bine
Ochii mei doar pentru tine!
Și acuma faci pe craiul?
Să n-ajungi ca putregaiul!
Și să nu mă faci nebună!
Nu mă face să bolesc
Și în boabe să cobesc
Și mai rău, să-ți fierb ulcica,
La țiganca Sâmburica.
Lasă dar prostiile
Și toate bocciile
Și te-ntoarce frumușica
La iubita ta Sofica,
Care nu vrea mititica
Să te blesteme pe viață,
La niciuna să-i faci față!

Al dumneavoastră A,
Vă iubesc și vă aștept în inima mea mare cât tot Universul!

Please follow and like us:
fb-share-icon20