A fost odată…

maxresdefault2

Când ai plecat a fost o tragedie,
Pe care am simțit-o numai eu…
Năucă fiind la tot ce mă-nconjoară
Nu pricepeam ce-a fost în capul tău.

Nu ți-aș dori să simți și tu vreodată
Tot ce-am simțit la despărțire eu,
Să-ți fie biciuită suferința
De gânduri și-ntrebări puse mereu…

Din tot ce-a fost rămâi o amintire,
În care ce-i mai bun am investit
Crezând în veșnicia fericirii,
M-am implicat prea mult și am greșit.

Șosetele ce le-ai uitat în graba mare
Îmi țin de cald, fiindu-mi de folos
Când le încalț nainte de culcare
În patul meu cald și pufos.

Încet, încet s-a așternut uitarea,
Șosetele le-am aruncat demult,
Iar pentru mine ai rămas un Nimeni,
Inconștient de darul ce-a pierdut.

Curat și liniște-i la mine-n suflet,
Iar cu trecutul am tăiat-o sec
Iubirea e la poarta pricipală,
Mă duc râzând, cu drag să o aștept.

Al dumneavoastră A.
Vă iubesc și vă aștept în inima mea mare cât tot Universul.