Mă scol din pat și până ce am să mă pregătesc să merg la slujbă dau drumul aparatului de radio ce sparge liniștea casei cu un rock and roll îndrăcit ce mă face să sar din papuci, cântat de regele neîncoronat al acestui gen, Elvis Presley. Irezistibilul dans ce a pus pe jar o generație tânără, creatoarea viitorului curent hippy. Rock-ul era dansul în care se regăseau și în care își consumau energia tinerii, dansându-l până la epuizare, o generație contestatară cu o altă viziune asupra vietii…

Binedispus îmi beau cafeaua și plec.
În mașină deschid radioul care mă învăluie imediat cu vraja unui renumit tango argentinian. Ritmul lui mă fascinează și mă face să fiu mai puțin stresat de traficul dimineții. La începutul anilor 1920 tango-ul detrona valsul vienez dansat la baluri, în palatele imperiale cu fastul și ținutele elegante ale perechilor. Strauss tatăl și fiul au dat măreția și frumusețea acestui gen prin compozițiile și interpretarea desăvârșită.

Valsul detrona și el la rândul lui polca acelor vremuri când atingerile partenerilor erau scurte și timide. În schimb tango-ul face ravagii. El se adresează oamenilor de rând care-l dansează cu pasiune și plăcere. E dansul în care perechile se apropie până la contopire ca în sărutul lui Brâncuși. La începutul lui, tango-ul a făcut să se oficieze zilnic câte 30 de mii de căsătorii. Dans senzual, de-o frumusețe și de-o trăire aparte, rămâne și acum la fel de fermecător.

Ajuns la serviciu, mă așez la birou binedispus după acordurile ascultate, urmând să-mi încep munca laborioasă din acea zi.

Atmosfera biroului devine mai animată la auzul The Beatles, care au rămas pe veci în memoria comunității cu muzica lor. Generația anilor ’70 e mândră că muzica asta le-a reprezentat idealurile. Au umplut stadioane și au vândut milioane de discuri. Pentru meritele lor au fost înnobilați de regina Marii Britanii, iar muzica lor a rămas în panteonul cultural al lumii…

Văd că atmosfera muzicală îmi priește referitor la lucrarea pe care o am de terminat. Am citit undeva că, datorită muzicii, vacile dau mai mult lapte și porcii iau mai mult în greutate. Se pare că metoda e valabilă și pentru om, se pare că voi termina mai repede lucrarea mea.

Naiul lui Gheorghe Zamfir mă delectează cu interpretarea lui celestă. Gheorghe Zamfir a adus acest instrument dat de zei, în conștiința lumii prin toate genurile muzicale abordate și prin tehnica desăvârșită a interpretării. A scos milioane de discuri, fiind unul din cei mai vânduți interpreți și a fost socotit muzicianul secolului XX. Ferice de mama sa, de poporul pe care îl reprezintă și de cei care au avut ocazia să-l asculte live.

Nu-ți vine a crede ce au putut face aceste șapte note muzicale. Rapsodia ungară cântată acum la radio îmi aduce aminte de o întâmplare a celebrului Franz Liszt care, aflat în casa boierului Alecu Bals, este fermecat de un la fel de celebru interpret renumitul Barbu Lăutaru. Neavând nicio pregătire muzicală, fiind doar înzestrat cu talent divin, îi reda cu lăuta celebrului pianist improvizațiile interpretate cu o asemenea exactitate încât acesta a exclamat plin de admirație ”Ești un adevărat artist!”

Muncesc cu spor iar radioul mă desfată în continuare cu celebre melodii cunoscute în toată lumea. Se difuzează printre altele și celebra melodie Avant de Mourir a lui Georges Boulanger care a facut praf Parisul cu melodia sa. Oftez cu gândul la orașul iubirilor și mă așez tovărășește la muncă, de data aceasta ascultând arii din opere în interpretarea dumnezeiască a celor trei tenori Domingo, Carreras si Pavarotti. Arii celebre de Verdi, Puccini, Donizeti, Rosini si alții, opere pe care lumea le cunoaște de peste 160 de ani și nu se mai satură ascultându-le. Arii celebre pe care lumea le fredonează cu plăcere de parcă le-ar descoperi pentru întâia oară.

Spre marea mea bucurie iată că lucrarea pe care o aveam, am terminat-o. E vineri și programul e pe sfârșite și încărcat cu energia pozitivă creată de aceste superbe genuri muzicale mă voi duce la o petrecere organizată de firma noastră la un etaj mai sus.

Atmosferă sărbătorească, oameni vesli, joviali, relaționează, se simt bine, fac schimb de impresii la un pahar bine meritat cu vin care -ți dă buna dispozitie și dezleagă mai ușor limbile și sufletele. Toată această atmosferă este susținută de o muzică ușoară, difuzată în surdină. Spre sfârșitul petrecerii se difuzează o muzică lăutărească și de petrecere clasa întâi, care dă un farmec și mai mare acestei petreceri. Vocile inconfundabile ale lui Gabi Luncă, Maria Tănase, Ioana Radu, Fărâmită Lambru și al celebrei Romica Puceanu răsună în sufletele noastre și ne invită la dans.

După petrecere mă las vrăjit pe banca din spate a taxiului, care mă duce acasă obosit dar mulțumit de ziua care mai are puțin și se termină.În drum spre casă mă desfată melodii celebre din perioada interbelică a Bucureștiului de altă dată: melodiile lui Titi Botez, Cristian Vasile, Moscopol, Petre Alexandru și Fernic mă învăluie cu melodicitatea lor simplă și frumoasă. Parcă-mi pare rău că nu am cunoscut acele vremuri în care dragostea era principalul subiect al generației de atunci.

Plătesc și cobor din mașină, îndreptându-mă liniștit și fluierând spre căldura micului și cochetului meu cuibușor de nebunii. Ajuns în casă, în timp ce mă pregătesc de culcare, mă las vrăjit tot de radioul ce transmite emisiunea ”Mică muzică de noapte”. Nocturna de Chopin mă răscolește și mă împrăștie în imensul meu pat de celibatar.

Simt că plutesc, adorm legănat în superbele acorduri ale acestei nocturne cu care imi inchei ziua muzicală punându-mi și ultima întrebare înainte să mă cufund în cel mai odihnitor somn. Cum m-aș simți fără muzică? Întrebarea e și pentru tine cititorule. Aș dori sa inchei mica mea disertatie muzicala cu niste vorbe cu care sa va dau pe spate: Muzica pentru mine este noaptea fără lună, patul fără perne sau cine știe ce cuvinte sforăitoare, dar nu am cum să vă păcălesc. Muzica este cea care ne îmbogățește spiritual. Ea nu poate fi materializată ca un produs oarecare. Ea este o stare, o trăire care completează alături de celelalte arte bogăția sufletească a omului în demersul lui de a-și depăși condiția și incompetența spre a accede tot mai sus, în marea lui dorință de a evolua pe plan spiritual. Acestea fiind zise vă doresc tot binele din lume iar zilele noastre să fie însoțite de cât mai multă muzică bună, care sa ne facă viața mai frumoasă. Exclus manele. Acest gen de muzică e ascultată de un segment social pentru care educația e de domeniul SF-ului.

Al dumneavoastră A.

Vă iubesc și vă aștept în inima mea mare cât tot Universul.