Creația către creator…

Să mă creezi întâi și-ntâi în suflet,
Să fiu momentul pe care ți-l dorești,
Ceva ce n-ai putut a spune lumii,
Din lacrimi voi ca sa ma zamislesti.

Să pui în mine foc, iubire, ură,
Să pui emoții sincere, ce ard,
Artist rebel, ce vrei ca sa te darui
Lumii întregi prin însăși arta ta.

Și nu uita mesajul frumuseții,
Din frământări, din vise și păcat,
Privirea lor va provoca uimire,
Gândindu-se la ce te-a inspirat.

Neconformist în viață, poate singur,
Cu întrebări și frământări lumești,
Te zbați într-un ocean de neîmplinire
Din care trebuie să evadezi.

Artist, ce-n artă cauți alinare,
Plin de contraste și introvertit,
Cu greu faci față unei lumi rapace,
Taraba vieții mintea le-a sucit.

De-ar știi cât e de lungă consacrarea!
Iar sacul cu talent e tot mai greu,
De vorbele, invidia și pizma
Confraților cu aer de talent.

Te uiți la mine ca la o minune!
Privește-mă, sunt însăși ființa ta!
Din pasiune, dragoste, iubire
Tu ai făcut să fiu menirea ta.

Acum c-ai reușit să mă termini,
Mă vei expune ca pe-o noutate,
Vor comenta, privi și pipăi,
Fii pregătit să dai raspuns la toate!

Iar eu, copilul tau creat din suflet,
Voi aștepta să treci ca să mă vezi.
Vei poposi mai rar la galerie,
Prins cu mulțimea de nevoi lumești.

De mă dei vinde la fel ca pe o marfă,
Tu vei rămâne văduv, suflet gol,
Din clipa aceea voi muri pe viață
În nu știu care casă de nerod.

Al dumneavoastră A.
Vă iubesc și vă aștept în inima mea mare cât tot Universul.

Mama

Mai spune-mi, mamă, ce mai faci?
De mult n-am mai vorbit cu tine…
Motive multe pot găsi,
Știu cât de dor ți-a fost de mine!
Prezentă sunt în gândurile tale,
Inima ta mi-a acordat azil.
Te simt că nu mai ai putere
Să mă ajuți pe cât tu ți-ai dori,
Când te întreb dacă voiești ceva
Tu îmi răspunzi că nu ai vrea nimica.
Timidă, blândă, bună mamă esti!
Ce suflet mare ai, uitându-mă cât ești de mititică!
Și noaptea când te odihnești
Adormi cu gândul tot la mine
Și tot cu mine-n gând tu te trezești.
Te simt prezentă tot mereu cu mine.
Nu vrei să deranjezi, ești cumpătată,
Mă vezi în felul tău ca pe-un copil
Așa e legea firii pentru mame
Își văd copiii tot ca pe copii…
Ne vedem rar și asta te mai doare,
Ai vrea să mă ajuți, dar nu știi cum.
Să știi că te iubesc la fel de tare,
Deși am tot omis să te mai sun.

Al dumneavoastră A.
Vă iubesc și vă aștept în inima mea cât tot Universul.

Fostei mele soții


Te mai invit în centrul vechi o dată,
Să ne-ntâlnim, să mai servim un prânz.
Nu vreau sa te jignesc, plătim nemțește,
Te rog, nu mă trata cu un refuz.

Știu c-ai să-mi reproșezi că vinovatul
Pentru sfârșitul căsniciei noastre
Eu sunt, ratatul, ce n-a fost în stare
Să îți ofere lumea cea albastră.

Nu vreau acum să-ți reproșez nimica,
Mi-ai spune c-am rămas tot mitocan,
Ce n-a putut, ca Eva lui iubită,
Să strălucească printre nume mari.

Gulere albe, parveniți și dive
Fițoși în trend cu moda trecătoare,
Oameni de-o clipă, teatru de paradă,
Ei erau acei pe placul dumitale.

Băiatul îl iau eu, îl duc la mama,
Rămâne, dacă vrei, să mai vorbim,
Preiau din nou catedra, operații
Și să dea Domnul să ne liniștim.

Rămâi cu bine, fosta mea soție,
Tot binele din lume ți-l doresc,
N-am remușcări și nu îți port nici pică,
În timp, poate că ai să mă regreți.

Acum, la cald, să nu ne facem scene,
Îți las ce vrei, să iei tot ce-ți dorești,
Regretele-ți vor fi oricum tardive,
Când din prostie ai să te trezești.

Al dumneavoastră A.
Vă iubesc și vă aștept în inima mea mare cât tot Universul.

Ciudată noapte

Motto: Mi-e naturelul simțitor pentru poveștile de-amor

Strălucitoare noapte, chiar de-i neagră!
Mi-apare licărind pe la fereastră…
Prin iarba nopții, calcă luna pală,
O suferii de insomnia noastră ?
De prin perdeaua mată de la baie
Cu ochii hulpavi și pofte de golan
Încerc să prind imaginea ta goală,
De parcă nu te-aș fi văzut de ani și ani…
Și ce frumoasă îmi apari, iubito,
Cu părul negru despletit pe spate!
Pari a fi ruptă din aceeași noapte,
Ca o cometă strălucind și udă!
Nu știu ce se întâmplă-n astă seară…
Ce tacticos te ștergi și natural,
Prosopul l-ai făcut turban de pașă,
Iară halatul trenă-n stil regal.
Păcat că n-am talentul unui pictor,
Ai fi ramas pe veci nemuritoare,
O clipa, un aspect normal de viață,
Ar fi închis în pânza lui o floare!
Te știu de-atâta timp, da’n astă seară
Mi-ai apărut, așa ca o fantasmă,
M-ai răscolit, stârnind în mine pofte,
Ce le-ași trăi în brațe cu-o bacantă.
Te-asemui unui vis ciudat de noapte,
De-abia aștept să fiu cu tine-n pat,
Să dau frâu liber, poftelor, dorinței,
Ce noaptea asta darnică mi-a dat!
De ce nu te privesc așa și ziua,
Când soarele izbește de nebun?!
Ce lucru curios mai e și noaptea….
Oare și visele ceva ne spun?

Al dumneavoastră A.
Vă iubesc și vă aștept în inima mea mare cât tot Universul.

Floare de iasomie

Din câte flori privesc, îmi place una,
S-a înălțat și este mai frumoasă
Și unde pui că floarea mea vorbește,
E floarea mândră din fereastra noastră.
Se joacă, plânge, râde, desenează,
Când nu-i ceva pe plac se enervează,
E liniștită sau e prea vocală,
Îi place ciocolată și suc de portocală.
Mă uit la ea mirat, cu mare drag
Oare de care flori ar aparține?!
Așa… cu ochi albaștri, părul blond,
O văd cea mai frumoasă de pe lume!
Un lujer suplu, grațios și fin,
O trestie ce-n vânt se unduiește,
O floare albă, un înger de copil,
Familia întreagă o ocrotește.
Mai e puțin și face patru ani,
La câți mai mulți și cât mai multe daruri!
Acum putem ca floarea s-o numim Jasmine,
O floare scumpă, un tezaur…

Al dumneavoastră A.
Vă iubesc și vă aștept în inima mea mare cât tot Universul.