Autoportret


Venim pe lume goi si triști
Și tot la fel ne-ntoarcem iară
Porniți de undeva din neant
Și tot în neant ne-ntoarcem iară.
De-a fost viața paradis,
Sau de a fost o grea povară,
Măcar știu c-am fost iubit
Și-acum iubesc… a nu știu câta oară.
Am fost actor în piesa mea,
Un rol modest, fără trofee,
Nu am regizor, nici sufleor,
Mă simt o stea pe-un cer cu mii de stele…
Așa că nu lăsați cortina,
Spectacolul se joacă iar,
Biletele au fost vândute,
Dacă e bal, lăsați să fie bal.
Cum că viața este scurtă,
Că vremea zboară, orice om o știe,
Am irosit-o-n zeci de mii de fleacuri
Și totuși o iubesc la nebunie.
Un visător ce-i place viața…
Nu știu cum timpul a trecut,
Trăind din plin fiece clipă,
Multe nopți albe am petrecut.
Și cu o gașcă însetată,
Glumeți, spontani dar și cu har,
Descopeream și eu dictonul
Ce-l moștenim de la romani*.
La timpul tinereții mele,
Distracția era la bar,
Restaurant, hotel, grădină
Sau ivitat al vreunui ceai,
Un mazagran, o prăjitură,
Mici flirturi, aventuri galante,
Iubiri de-o zi sau de o noapte,
La fel ca florile din glastră,
Mureau în ziua următoare…
Și toate aceste mici păcate,
Ce dădeau gust dar și culoare inconștineței juvenile,
S-au stins în sala vieții mele de-așteptare.
Viața-i o glumă, n-o luați în serios,
Mâncați din tortul ei cu frenezie,
Ardeți total iubirea pe-al ei rug,
Trăind din plin această nebunie.

*in vino veritas


Al dumneavoastră A.
Vă aștept în inima mea mare cât tot Universul!

Părăsit…

Oftez căci sunt pierdut în timp și spațiu,
Nu sunt în stare să mai fac nimic,
A naibii este dragostea aceasta,
Când a plecat, rămâi nefericit…

Mai dați-mi repede-un pahar de votcă,
Ce mult aș vrea să uit al meu necaz!
Sau dați-mi și mai bine-o fierbințeală
Să îmi recapăt roșul din obraji!

Am fost trădat de marea mea iubire,
Acum, la început de an impar,
Fără de soț, acesta ar fi sensul…
Așa că făr’ soție am rămas…

În suflet nu mai port nicio femeie,
Iar pașii minții mă îndreaptă
Către nimic și n-am dorințe…
Plictis total, e frig și este iarnă…

Dar inima chiar și așa rănită,
Primit-a de la medic doctorii,
Dară speranța de-a se face bine
Doar de la o femeie va veni…

Nu îmi doresc o frumusețe rară…
Aș vrea să am un drac de femeiușcă
Stricată până-n măduva spinării,
S-o văd mergând prin casă goală pușcă.

Bolnav de o depresie severă,
Pe Facebook rătăcesc ca un nebun,
Cu gândul să mă întâlnesc cu tine,
Să te privesc cu nostalgie, mut.

Al dumneavoastră A.
Vă iubesc și vă aștept în inima mea mare cât tot Universul.

Fericire…

img_3737

Mi-ai spus cândva, atunci, la început,
Te cunoscusem de puține zile,
Că sunt un tip de treabă, liniștit
Și că te simți cu mine foarte bine.

La fel și eu voiam să-mpart cu tine,
Nectarul dulce al unei noi iubiri,
Care să-ți spună seara, la culcare,
Ce fericit cu tine eu mă simt!

Nu trebuie să facem din cuvinte
Parada bunelor intenții în amor,
Să dăm în clocot de iubire multă
Cu jurăminte care știm că mor.

În seara asta, rece și pustie,
Mă bucur tare de tăcerea ta,
Chiar de nu-mi spui: „Ce mult îmi placi, iubite!”
Privindu-ți ochii ei îmi spun că da.

E atâta liniște că îți aud suflarea,
Mă furișez ușor pe brațul tău,
Lăsându-ți pradă buzele-mi flămânde,
Învăluit de drag sărutul tău.

Elogii clipei care ne-a unit,
Care aprinde steaua de iubire
Ciupește-mă să știu că nu visez,
Că ești a mea și-n viața care vine!

Al dumneavoastră A.
Vă iubesc și vă aștept în inima mea mare cât tot Universul!

Timidă propunere legislativă…

polish-parliament-sejm-e1343199096787

Îmi pun câteodata întrebări despre lucruri aparent banale, dar profunde, la care încerc să găsesc o rezolvare pe gustul meu. Ce propunere legislativă aș face dacă aș fi ales în corul reunit al parlamentului? Multă vreme întrebarea asta m-a zgândărit și nu mi-a dat pace. Categoric că aș vrea sa fac o propunere care să aibă darul să atingă două puncte: să fie utilă și inedită. Aș dori să tratați problema care urmează cu maximă seriozitate. Cele pe care vi le voi descrie într-o manieră personală, poate că vă vor pune pe gânduri.

N-aș vrea să vă țin o prelegere academică despre viruși și consecințele acestora asupra omului. Nu doresc nici pe departe acest lucru, dar nu pot să nu trec în revistă anumite aspecte care să contureze mai clar intenția mea.

Viruși, viruși, viruși…Gripa aviară…Că-i asiatică, europeană, americană tot gripa este si ea afecteaza mai ales persoanele în vârstă și copiii. De aceea, are loc o adevarată cruciadă ce are menirea ca prin sfatul și medicația pusă la punct de specialiști să prevină, să stopeze și să lecuiască boala. Boli contagioase precum boala vacii nebune, oreon, scarlatină, rubeolă … ne atacă atunci când suntem mai puțin pregătiți. Virușii, ascunși în bezna întunericului, năvălesc asupra noastră pentru a-și potoli poftele ca niște dușmani lași și nevăzuți. Odată cu aflarea diagnosticului începe bombardamentul de antibiotice și tot arsenalul de medicamente ce are ca scop distrugerea acestor boli. După această succintă, dar reală descriere vă rog să faceți un exercitiu de imaginație pentru ceea ce urmează.

Pacientul sau pacienta se prezintă la cabinetul doctorului. Imediat după ce ia loc, doctorul observă pe figura respectivului îngrijorarea, tristețea sau chiar supărarea. La întrebarea firească a doctorului de ce suferă, pacientul răspunde că e îndrăgostit de Mioara. depression1Se plânge de lipsa poftei de mâncare, insomnii, stare generală proastă, depresie gravă datorita acestui „microb”.
– Domnule doctor, dacă ați cunoaște-o, mi-ați crede suferința, pacientul dintr-o dată se înflăcărează și trăiește cele ce le relatează.
Părul ei de abanos, gura ei un șirag de perle fine, ochii migdalați, corpul ei ca de zeiță, m-au adus în cea mai mare încercare a vieții mele și nu știu cum să o scot la capăt.
– Tinere ești bolnav și ai nevoie să începi imediat  tratamentul, ii raspunde doctorul. Petrecerea timpului cât mai mult împreună cu persoana iubită, șoapte, strângeri de mâna, jurăminte și sărutări sub clar de luna, plus concediul medical pentru recuperarea poftei de mâncare… iată rețeta revenirii la viață.

Ei, ce ziceți? Când v-a lovit dragostea cu leuca în cap și-n inimă, ați mai fost în stare a gândi lucid?! Nu prea cred… Inconstiența și actele făcute de cei îndrăgostiți sub impulsul acestei stări sunt câteodata de neînțeles. Trecerea acestui virus poate lăsa urme devastatoare în sufletele unor pacienți. Aceștia pot rămâne cu afecțiuni mai mici sau mai mari pentru tot restul vieții. Alteori „virusul” revine cu așa o mare intensitate încât rămâi și tu uluit, crezând că ai fost vindecat de această boală. Nu vreau să amintesc adevarate tragedii personale ale pacienților care nu au putut duce povara acestei mari încercări. O parte din cei ce au fost dezamăgiți și au simțit gustul amar al acestei experiențe, în care s-au implicat afectiv nu vor mai fi în stare a primi în sufletul lor pe altcineva, o perioadă mare de timp sau, poate, își vor impune a ramâne imuni în fața acestui „virus” până la sfârșitul vieții.

De aceea, cu cea mai mare responsabilitate propun ca această gravă boală sufletească să fie trecută grabnic în cazuistica medicală, alături de toate celelalte importante boli și să i se administreze întreg tratamentul necesar pentru vindecarea actualilor sau viitorilor bolnavi. Dacă propunerea mea legislativă v-a surprins în mod placut, vă rog să luptăm împreună pe întinsul ogor al celor îndrăgostiți în speranța că dragostea noastră va da roade și vom umple pamântul de copii ca rezultat al iubirii veșnice dintre noi.

Vă iubesc și vă aștept în inima mea mare cât tot Universul
Al dumneavoastră, A.

Mică derivă sufletească…

 storm-of-sadness

Ei, ce sa vezi?! Am o meteahnă mai veche și din când în când cad în butoiul cu melancolie blegoasă. Ce sa fac?! ”dacă mi-e naturelul simțitor”? Mă cuprinde o nostalgie presărata cu nițică melancolie, altoită cu o porție zdravană de regret, condimentată cu păreri de rău și multă tristețe. Să fie o criză de identitate, cauzată de vârsta mea prea tânără, o proastă înțelegere a vieții sau o proastă înțelegere a celor din jur? Percepția mea senzorială e acută față de suferințe și necazuri, care ne afectează mai mult sau mai puțin.  Corpul mi-e sănătos, dar oare pentru partea de suflet cine mă poate ajuta? N-am să iau la plecare absolut nimic. Încă de la naștere la Primărie mă așteapta Certificatul de deces.

O viață întreagă m-am frământat în malaxorul vieții, am avut satisfacții și deziluzii, bucurii și necazuri iar acum, pentru o clipă, parcă am obosit. Simt nevoia să mă odihnesc puțin și să mă adun de pe jos. Din când în când îmi intentez și câte un proces de conștiință, prin care îmi recunosc lucrurile mai puțin bune pe care le-am făcut. Dar mă simt mai ușurat sufletește încercând să-mi administrez singur medicația empirică, sufletească de care am nevoie. Sunt receptiv la pațaniile și poveștile celor din jur. Mă consider ca un ou învelit într-un ambalaj atât de fragil care, odată spart cu greu se mai reface, vorba poetului:

De rupi o coardă la vioară
Cu-n dangăn moare suspinând,
Înlocuiești această coardă
Și-auzi vioara iar cântând

Când cu-o bătaie cât de mică
În poarta inimii lovești
Ea plânge-amar o viață-ntreagă
Și nu mai poți s-o-nlocuiești.”

Mă întreb câteodată în prostia și naivitatea mea, de ce oameni cu bani din artă, actori, cântăreți celebri s-au sinucis? Se pare că nu lipsa banilor i-a determinat să facă aceasta, ci lipsa altui ingredient al vieții de care nu au avut parte și pe care l-au căutat dar nu l-au găsit. Doctorul din mine nu are cabinet sau stetoscop, nu are halat alb și nici parafă, dar dă concedii medicale conștiinței cu multă generozitate spre drumul regăsirii de sine. Bâjbâim în întunericul din noi, dar puțini sunt aceia care găsesc calea dreaptă spre propria liniște și pace de sine.

Studii pshihologice aprofundate de savanții americani, români și ruși arată binefacerileheaderpic_family_reunion locuirii împreună a diverselor generații: părinți cu copii cu nepoți și bunici, totul laolaltă formând un tot unitar, de concordie familială. Dacă v-ați certat, pune mâna repede și cere-le iertare și pune-i înapoi în sertarul cel mai important al inimii tale. Copiii tăi sunt cel mai important lucru din viața ta, ei sunt unitatea de măsură a vieții tale, sunt rodul dragostei și al muncii tale de-o viață. De ce să nu te bucuri de rezultatul strădaniei tale?! Adunați-vă ,lasați orgoliile, cautați să vă înțelegeți unii pe alții și o să vedeți ce bine o să vă fie! Ce să vă spun?! Pentru mine copiii sunt rațiunea de a trăi în mijlocul acestei mari turmă de oameni, uneori greu de înțeles și de suportat. Ei îmi dau puterea de a merge cu fruntea sus și gândul la patrie înainte.

Simt câteodată nevoia să-mi scot inima din piept și s-o joc în picioare ca pe draci, să-i scot durerea, supărarea și obida din ea, apoi s-o spăl într-un ocean de bucurie și să mi-o pun la loc în piept, frumoasă și curată, dornică de frumos, de liniște și înțelegere.

Hai că am luat-o cam pe arătură! Dar ce să fac?! Om sunt și eu și la fel ca celebrul Gambeta declar sus și tare că nimic din ce-i omenesc nu mi-e străin. Nu râde omule de naivitatea, prostia din sufletul meu care din când în când mai dă rateuri! Doamne, iartă-mă pe mine, creația ta supremă în care ai pus tot sufletul și ai turnat în el multe îndoieli și incertitudini.

Nu sunt un creștin practicant, mă duc rar la biserică, unde este o atmosferă rece, rigidă și apăsătoare. Sfinții mă privesc de pe pereți, reci, tăcuți, într-o muțenie ce mă înfioară comparativ cu bazilica Sfântul Petru din Roma, vizitată anual de zeci de mii de oameni, în care totul freamată de viață și de bucurie datorită lui Leonardo și Michelangelo.

Concluzionez știind că poimâine, 15 ianuarie, se naște oare pentru a câta oara Eminescu, la fel de sec ca și el : „Toate-s praf, lumea-i cum este / Și ca dânsa suntem noi”.

Dar trebuie să mă trezesc și să mă adun, mâine începe o nouă zi, unică în felul ei, care poate, sub impulsul hazardului, să ne aducă orice.

Și vă doresc: „Noapte bună, noapte bună/ Vine luna să vă spună / Și să toarcă la ferești/ Din noianul cu povești”.

Vă cer scuze pentru prostiile și inepțiile înșirate sub un impuls de moment.

Al dumneavoastră sincer  A.
Vă iubesc și vă aștept în inima mea mare cât tot Universul.